De cateva zile suntem martorii unor atacuri ale reprezentantilor Guvernului impotriva sistemului medical privat. Nu ma refer aici la disputa legata specific de destinatia fondurilor CNAS ci la argumentatia care a inceput sa fie construita de catre ministrii social-liberali. O argumentatie atat de periculoasa pe cat este de neomogena insasi coalitia la guvernare. Dar nu despre politica vreau sa vorbesc, ci despre felul in care cred ca un om de calitate, plin de intentii foarte bune cum este Dl Dr Arafat isi indreapta energia inspre o directie gresita, cel putin pentru Romania de astazi.
Pentru ca recunosc in declaratiile publice atitudinea negativa a Domnului Doctor in legatura cu ceea ce inseamna activitate medicala privata. Cu sau fara stiinta, isi asuma o responsabilitate uriasa care nu cred ca ii apartine. Credibilitatea pe deplin meritata a D-lui Arafat polarizeaza opiniile exprimate public, facand ca principiile Dumnealui sanatoase vis-à-vis de medicina de urgenta si terapia intensiva sa faca derizorii argumentele referitoare la sistemul medical in general si ca cel spitalicesc chirurgical in special. Declaratiile de azi ale ministerului fac din sistemul privat o capusa a celui public, o piedica a dezvoltarii in bune conditii a sanatatii publice. Gresit si periculos.
Incercand sa dibuiesc motivul pentru care un om bun face un lucru gresit, ma gandesc la urmatoarele argumente:
Pasiunea si hotararea cu care a fost construit sistemul SMURD in Romania; este posibil ca sacrificiile domniei sale si greutatile peste care a trebuit sa treaca in timp sa fi transformat cauza SMURD intr-un simbol al luptei pentru un tratament egal al cetatenilor in fata urgentelor medicale majore. Acesta insa este insa un segment pe cat de important, pe atat de limitat fata de sistemul medical in ansamblu. Pacientul, bogat sau sarac, are dreptul sa aleaga conditiile in care va fi tratat. Am cunoscut foarte multe persoane cu venituri modeste care au apelat la ajutorul familiei si a prietenilor pentru a fi tratati in spitale private la o calitate egala cu tratamentele din strainatate si la preturi de 5 ori mai mici decat la Viena sau Istambul.
Pretentiile unor unitati private de a asigura servicii de urgenta, prestand de fapt servicii de permanenta, camera de garda, contra cost. Aceste excese de zel ar putea duce cu gandul la o inducere in eroare a pacientilor in conditiile in care traumele grave sfarsesc oricum mai intotdeauna in unitatile publice de primire a urgentelor. Adevarul este la mijloc: sunt foarte multe urgente ale pacientilor si mai putin medicale ce sunt rezolvate in privat, facand ca spitalele publice sa fie mai putin inundate cu acestea pentru a-si putea indeplini adevarata misiune a salvarii de vieti.
Este posibil ca in ultimul timp, Dl Dr Arafat sa fi pierdut contactul direct cu spitalele de stat, fiind influentat de catre unii lideri universitari ai acestora, medici in varsta pentru care medicina moderna practicata in multe spitale private sa fie perceputa ca un pericol la adresa reputatiei si veniturilor acestora. In privat se rezolva cazuri foarte complicate: oncologie, neurochirurgie, cardiologie interventionala, neonatologie si chirurgie in-utero, specialitati pentru care romanii ar pleca in strainatate, departe de casa, platind preturi uriase. Sunt nenumarate cazurile in care spitale publice trimit pacienti in privat pentru a le fi salvate viatile. Iar sistemul este inca atat de tanar.
Dl Arafat nu a lucrat in sistemul privat recent. Ar fi vazut atunci cum pacientii sunt tratati cu grija, respect si compasiune. Ar fi vazut cum resursele sunt administrate foarte eficient in conditii de siguranta maxima. Am vazut oameni care au preferat sa plateasca o interventie simpla, doar pentru a nu se alege cu o infectie nozocomiala din vreun spital public.
Ar fi realizat probabil mai mult decat o face, ca sistemul public este sufocat de coruptie, atat la nivelul aprovizionarii cu materiale medicale cat si la nivelul administrarii fondurilor CNAS. Fara a mai spune ca o operatie facuta de un medic renumit la stat costa uneori la fel de mult cat una in sistemul privat. E adevarat, fara factura...
Este adevarat ca unii jucatori privati au fost prea orientati catre castiguri pe termen scurt, ingustand piata in loc sa largeasca accesul la servicii de calitate. Dar incertitudinea legislativa nu va face decat sa agraveze aceasta tendinta a unora. Dupa socotelile mele, sistemul privat trateaza cel putin un million si jumatate de pacienti pe an, cu perspectiva de a dubla acest numar in 3-5 ani. Si asta fara asigurari private deductibile. Sa fie oare cifra de 10-15% din populatie nesemnificativa? La aceasta statistica se adauga aproximativ 200 milioane de Euro cheltuiti anual la spitale din strainatate. Ar fi oare rau sa ramana in tara?
Nu in ultimul rand, uitam sau ignoram faptul ca sistemul privat rezolva din ce in ce mai mult o problema a celui public, a tarii in general. Ofera medicilor buni si satui de compromise o alternativa la emigrarea in Vest. Castiga banii necesari unui nivel de trai meritat lucrand in privat, au parte de conditii decente in tarasi continua sa lucreze pe bani putini in sistemul de stat pentru a-si umple programul. A obliga medicii sa aleaga intre cele doua sisteme este absolut pierzator: pentru medici, pentru sistem, pentru romani. A distruge un sistem benefic pentru a preinampina frauda catorva este lipsit de sens.
Ar mai fi multe motive, insa ma opresc aici sperand ca oamenii buni pe care ne bazam in rezolvarea problemelor grave ale sistemului de sanatate din Romania, sa gandeasca profund si echilibrat, fara a ponegri si defavoriza privatul ci concentrandu-se asupra problemelor reale din sistemul public. Cu alte cuvinte, mi-ar placea sa aud o reactie a ministerului care sa spuna: suntem constienti de coruptia, lipsa de management, lipsa disciplinei financiare si operationale din sistemul public. Stim ca resursele bugetare nu ne sunt de ajuns pentru a recompensa medicii cum s-ar cuveni. Ne angajam intr-o lupta dura cu aceste nereguli si abuzuri si avem un program accelerat de asanare. Pe de alta parte, ne bucuram ca se construieste un sistem privat alternativ, ce se va constitui intr-un exemplu al standardelor pe care le merita orice cetatean. Sprijinim legislativ asigurarile private de sanatate si speram ca in viitorul apropiat acestea vor degreva bugetul de o parte a poverii pe care o duce astazi.
Cred ca o lupta pentru un viitor public sau unul privat este aberanta si inca o data, periculoasa. Singura lupta este cea pentru rezolvarea problemelor pacientilor, iar construirea unui sistem hibrid nu poate fi decat benefica pentru moment. Asta daca oamenii buni nu vor gresi sistematic. Nu cred ca au cum.
Ionuţ Pătrăhău a fost CEO al Regina Maria iar anterior director general adjunct al Băncii Transilvania
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
