Cred că firmele au o problemă legată de calificare la finanţarea pe piaţa de capital, la fel ca la finanţarea bancară, a spus la ZF Bankers Gabriela Gavrilescu, vicepreşedinte corporate BRD -SocGen.
"Privind profilul de calificare al companiilor care au nevoie de finanţare ne dăm seama că sunt criterii care nu sunt indeplinite: talia companiei, e nevoie de o masă critică a finanţării ca să atragă investitori. Apoi transparenţa obligatorie, necesară pe piaţa de capital unde accesul a informaţie este de o anumită manieră ca investitorul să vadă în ce investeşte. La noi foarte puţine firme au rating"
Alte declaraţii:
A credita mult sau puţin e o problemă a economiei. Gradul de intermediere financiară este în scădere. Pe corporate vedem o finanţare mai puţin uniformă, unele sectoare sunt bine finanţate, unele tipuri de companii mai bine decât altele. Ce avem în economie? Societăţi care au nevoie de finanţare dar nu sunt bancabile, companii care sunt bancabile dar nu au nevoie de finanţare şi companiile bancabile cu nevoi de finanţare.
Sectoarele economice sunt mai demanding sau mai puţin demanding, cu modele de business diferite. Asta determină cum este finanţată o companie.
Sunt trei feluri de finanţări care pot coexista: bancară, pe piaţa de capital şi companii multinaţionale care au acces şi la alte formule de finanare decât cele din România.
Nu doar ideea de afaceri contează în finanţare. Trebuie să ne uităm la un coş de criterii: capitalul, modelul de business (sunt companii care nu au nevoie de capital, ci care e poziţia lor în piaţă, cine sunt partenerii, clienţii, furnizorii), strategia, ce vrea o companie să facă în viitor, planul de dezvoltare, cât e de sustenabil, cum se traduce în cash flow.
Dacă vorbim de marja care acoperă riscul, de obicei cea actuală nu acoperă. Marja la o creditare nu mai acoperă doar riscul ci e un cost care acoperă cam tot. Nu mai e demult suficient loc incât ea să fie impărtita intre diverse componente.
Băncile se confruntă cu o marjă mică pentru a acoperi riscul. Avem costul reglementar, costul cu tehnologia şi alte costuri pe care o bancă trebuie să le acopere.
O marjă netă confortabilă este 3%, ca o bancă să fie sustenabilă şi să ofere partenerilor aşteptările, pentru a acoperi costurile din finanţare.
Sectoarele care se finanţează : energie şi telecom, dar şi altele mai puţin vizibile, cum este retail, dar nu marele retail ci furnizorii. Este nevoie de finanarea lanţurilor, cum este agribusiness, primară, procesare, sectoare finanţabile, nefinanţate încă la potenţialul la care au nevoie. Lipseşte lanţul industrial pentru a veni cu pachete de finanţare mari. Este nevoie de crearea unor lanţuri, iar statul nu ar trebui să fie absent, mai ales într-o piaţă emerging. Trebuie să asigure politici şi consultare cu businessul pentru ca lanţurile dintre diverşii actori să există şi să fie un factor de multiplicare al businessului.
Mă aştept ca creditarea să crească având în vedere creşterea economică a ţării, proiectele regionale ale corporaţiilor şi competiţia între ele ar putea avantaja România, poate nu chiar greenfielduri ci consolidarea celor existente, iar la companiile româneşti văd potenţial, avem nevoie de proiectele mari ale acestei ţări pe infrastructură de toate felurile care să antreneze jucătorii.
