„Capital in the 21st Century“ (Capital pentru secolul 21), cartea scrisă de economistul francez Thomas Piketty, „Capital pentru mase“, cum o descrie The Wall Street Journal, sau stâlpul ideologic al renaşterii marxismului, după cum scrie despre ea The New York Times, este cartea care face furori şi stârneşte controverse în lumea academică a ştiinţelor economice cu ideea că problema inegalităţii tot mai mari dintre venituri poate fi rezolvată prin taxe puternic progresive pe venitul investit şi pe avere. Cât despre autor, chiar el spune că o vizită făcută în România la începutul anilor 1990, după prăbuşirea imperiului sovietic, „l-a vaccinat pe viaţă contra retoricii leneşe anticapitaliste“.
„Când vezi aceste magazine pustii, vezi oameni aşteptând degeaba în stradă, devine clar pentru mine că avem nevoie de proprietate privată şi instituţii de piaţă nu doar pentru eficienţă economică, ci pentru libertatea persoanei“, este citat Piketty de The New York Times. Economistul francez, în vârstă de 42 de ani, deşi se detaşează de comunism, nu-i întoarce spatele filosofului german Karl Marx, care a căutat să explice „legile de fier“ ale capitalismului, şi avertizează că dacă actualul sistem economic continuă, inegalităţile vor creşte şi mai mult.
Cartea este „curajoasă, strălucitoare şi perfect aliniată actualei obsesii a inegalităţii economice“, descrie această carte în WSJ Christopher DeMuth, asociat al Institutului Hudson. Piketty argumentează - continuă DeMuth – că în economiile de piaţă moderne randamentele capitalului privat investit sunt în general mai mari decât ritmurile de creştere ale veniturilor şi producţiei, iar diferenţa explică creşterea inegalităţii. Un club restrâns de „norocoşi“ îşi obţin veniturile din capital. Unii membri sunt staruri capitaliste precum Warren Buffett şi Bill Gates, dar majoritatea sunt directori executivi care-şi „extrag“ salariile enorme din veniturile companiilor lor. Randamentele mari ale capitalului investit le permit acestora să-şi construiască averile într-un ritm mai ridicat decât masa oamenilor ale căror salarii nu cresc mai rapid decât economia sau decât productivitatea lor. Piketty consideră că inegalitatea capitalului este ceva natural şi inexorabil, şi singura modalitate eficientă de a corecta dezechilibrul sunt taxe puternic progresive pe venitul investit şi pe avere, de până la 80% şi de preferat la nivel global pentru a preveni fuga capitalului în regiunile cu taxe reduse.
DeMuth a remarcat că pentru Piketty, ca de altfel şi pentru alţii de stânga, singura cale de a promova egalitatea economică este „confiscarea prin taxare“, adică redistribuirea profitului din investiţii, şi nu prin distribuirea la scară largă a proprietăţii capitalului. După ce ideea filosofului german Karl Marx, considerat părintele comunismului, ca statul să fie proprietarul mijloacelor de producţie s-a dovedit a fi nesustenabilă şi a încurajat sisteme tiranice, atenţia celor de stânga s-a îndreptat spre o direcţie diferită. Ei lasă în pace proprietatea şi se leagă de controlul câştigurilor pe care le aduce aceasta prin taxare şi reglementare.
Piketty îşi fundamentează ideile pe date statistice privind acumularea averii şi creşterea economică în state industrializate avansate adunate timp de sute de ani şi prelucrate cu computere moderne.
The Wall Street Journal descrie cartea lui Thomas Piketty (foto) „curajoasă, strălucitoare şi perfect aliniată actualei obsesii a inegalităţii economice“
