Băncile mari încep să-şi nuanţeze optica în privinţa adoptării în România a unei legi a falimentului personal, apreciind că o asemenea reglementare este normală într-o ţară europeană şi că în definitiv nimeni nu trebuie să trăiască „în sclavia datoriei“, dar insistând în acelaşi timp pe nevoia ca o astfel de lege să transmită „un mesaj corect“ clienţilor, respectiv că falimentul personal nu este „o soluţie“, ci reprezintă „un eveniment dramatic“ pentru oricine.
„Noi susţinem reglementarea insolvenţei persoanelor fizice. La nivelul Uniunii Europene cei care au implementat reguli simetrice în problema supraîndatorării au avut rezultate foarte bune. Cred că nimeni nu trebuie să trăiască în sclavia datoriei, iar noi ca bancă susţinem principiul unei legislaţii bine structurate, simetrice la nivelul intereselor părţilor şi susţinute de mecanisme care să permită controlul şi o implementare de calitate“, afirmă Tomas Spurny, CEO al BCR.
Şi Steven van Groningen, preşedintele Raiffeisen Bank, spune că apariţia unei legi specifice ar fi normală. „Ceea ce mă îngrijorează este când văd că falimentul personal este prezentat ca un lucru bun, ca o «soluţie» care va scăpa populaţia de datorii. Este un mesaj greşit şi pentru a înţelege mai bine asta nu avem decât să ne uităm la experienţa altor ţări din vest – acolo falimentul personal este o experienţă extrem de neplăcută, aşa reglementată cum este.“
Bancherul olandez invocă o serie de restricţii la care sunt supuşi cei care intră sub incidenţa falimentului personal – nu mai au acces la întregul salariu pe o anumită perioadă, au dreptul la un anume spaţiu locativ, la un anume gen de îmbrăcăminte, toate acestea diferind de la ţară la alta. „Oamenii sunt induşi în eroare dacă li se spune că o asemenea lege va fi «soluţia» pentru ei. Trebuie să existe un echilibru între interesele individului şi cele ale societăţii pentru că dacă cineva nu-şi mai plăteşte datoriile rezultă un cost social. În domeniul insolvenţei persoanelor juridice nu s-a găsit acest echilibru prin vechea legislaţie, iar societatea a plătit un cost imens.“
În ultimii ani guvernul şi BNR s-au angajat în mod repetat în faţa FMI şi a Comisiei Europene prin scrisorile de intenţie periodice că „vor lua toate măsurile“ pentru a evita adoptarea unei legi a insolvenţei personale sau a altor propuneri legislative care ar putea submina disciplina de rambursare a datoriilor către bănci.
