Recent, publicaţia The Guardian a acuzat compania Microsoft că aceasta i-ar fi afectat reputaţia jurnalistică prin publicarea unui sondaj generat de inteligenţa artificială care specula asupra cauzei morţii unei femei, plasat chiar lângă un articol al publicaţiei de ştiri (link).
Serviciul de agregare de ştiri al Microsoft a publicat sondajul automat în imediata vecinătate a unui articol din The Guardian despre moartea unei antrenoare de polo în vârstă de 21 de ani, care a fost găsită decedată într-o şcoală din Sidney.
Sondajul, creat de un program de inteligenţă artificială, întreba: „Care credeţi că este cauza morţii femeii?”. Cititorii erau apoi rugaţi să aleagă din trei opţiuni: crimă, accident sau sinucidere.
Sondajul a generat indignarea cititorilor, dar şi a conducerii cotidianului The Guardian, care a susţinut că incidentul ar fi fost de natură să provoace suferinţă familiei îndurerate şi că ar fi generat „prejudicii semnificative reputaţiei” cotidianului The Guardian, precum şi reputaţiei jurnaliştilor care scriseseră articolul.
Acesta nu este nici primul şi, probabil, nici ultimul incident de acest fel, si se circumscrie unui subiect mai amplu devenit extrem de important în ultimii ani în întreaga lume, şi anume etica inteligenţei artificiale - ce ar trebui să facem şi ce nu ar trebui să facem cu inteligenţa artificială şi ce ar trebui să permitem inteligenţei artificiale să facă sau să nu facă pentru noi şi în locul nostru.
Discuţia aceasta aduce în prim-plan întrebări vechi de când lumea, care caută să identifice valorile umanităţii, ce este bine şi ce este rău şi cum ar trebui exprimate aceste valori pentru a le putea transmite şi altora.
Experienţa ne arată că nu ne putem rezuma doar la a introduce date în sistemele de inteligenţă artificială considerând ca acest lucru este suficient ca ele să opereze singure. Dacă dorim ca aceste programe să fie instrumente cu adevărat utile şi autonome şi nu o sursă de riscuri si răspundere pentru cei care le creează şi le utilizează trebuie, de asemenea, să le învăţăm valorile noastre. Trebuie să introducem nu doar date, ci şi compasiune, bunătate şi respect pentru ceilalţi. Succesul inteligenţei artificiale pe viitor va depinde de cât de bine vom reuşi noi, fiinţele umane, să găsim aceste valori în noi înşine şi să le exprimăm în mod autentic.
Revoluţia inteligenţei artificiale reprezintă în mod clar o provocare tehnologică, pentru mediul de afaceri şi pentru societate în general. Dar credem că, mai presus de orice, este o oportunitate de a privi in interiorul nostru si de a defini ce anume ne face să fim oameni. Şi dacă însuşirea acestor valori este cea care ne conferă natura umană, cum putem cere inteligenţei artificiale să le respecte, în timp ce noi înşine le încălcăm atât de des?
Unii cred că inteligenţa artificială este o ameninţare, alţii că este cea mai strălucită invenţie umană, unii sunt entuziasmaţi de ea, alţii sunt precauţi, iar mulţi alţii simt toate aceste lucruri în diverse proporţii. Dincolo de toate acestea şi mai important decât ele, inteligenţa artificială este oglinda pe care o aşezăm în faţa noastră pentru a vedea cine suntem cu adevărat. Şi poate că, în efortul nostru de a dezvolta şi perfecţiona inteligenţa artificială pentru a o transforma în instrumentul înţelept, plin de compasiune şi bunăvoinţă pe care ni-l dorim, vom fi impulsionaţi să participăm în acest proces şi să facem aceeaşi transformare în noi înşine.
