Fondul Monetar Internaţional a intervenit după căderea Zidului Berlinului în Europa de Est pentru a finanţa tranziţia ţărilor din regiune de la economii de comandă la economii de piaţă.
România, Polonia, Ungaria şi Bulgaria, toate au încheiat acorduri cu Fondul de la Washington, iar la aproape un sfert de secol de la căderea regimurilor comuniste din pluton s-au detaşat Polonia şi Ungaria. Dacă în trecut condiţiile impuse de FMI erau sinonime cu tăierile de cheltuieli, austeritatea şi obiectivele stricte, acum acesta şi-a creat imaginea de instituţie care propovăduieşte creşterea. Să fi venit prea târziu schimbarea pentru România - care a tras cei mai mulţi bani de la FMI - şi Bulgaria, ţările care au rămas cele mai sărace din UE?
În cazul Poloniei, un stat protejat de investiţiile venite de la vecinii germani şi în care guvernul şi-a păstrat controlul în sectoarele strategice, cele mai multe acorduri au fost preventive, banii nefiind traşi. Această economie este singura din UE care nu a intrat în recesiune în timpul şi după criza economică şi financiară mondială.
În Ungaria, guvernul vrea mână liberă în gestionarea economiei şi din această cauză a intrat de multe ori în conflict cu FMI. Guvernul de la Budapesta vrea ca după ce plăteşte datoriile ţării către FMI să se concentreze pe creşterea economiei, scrie Politics.hu. Ungaria este cea mai bogată ţară dintre vecinii României, în funcţie de PIB per capita, dar cu toate acestea economia merge împiedicat.
Programele FMI sunt controversate. Guvernele care încheie acorduri cu instituţia internaţională susţin că fac acest lucru pentru a-i fi mai bine ţării respective şi că aceia care se opun nu sunt informaţi sau o fac cu rea intenţie, scriu profesorii Adam Przeworsky şi James Raymond de la universităţile New York şi Yale într-un studiu intitulat „Efectele programelor FMI asupra creşterii economice“. În rândul specialiştilor părerile sunt împărţite privind efectele programelor de asistenţă. Însă grevele generale, protestele stradale şi turbulenţele sociale chiar mai violente duc la concluzia că programele FMI mobilizează rezistenţa populară, se arată în studiul citat.
În Bulgaria, stat dat ca exemplu de disciplină bugetară, frustrările produse de austeritate, de sărăcie, corupţie şi de facturile prea mari la utilităţi au dus în primăvara la căderea guvernului.
FMI recomandă mai multă stimulare după prea multă ajustare
În faţa acestor provocări, la care s-au adăugat încetinirea economiei poloneze, FMI a recomandat în mai politici de stimulare pentru cea mai mare parte a Europei Centrale, notează The Wall Street Journal.
Printre altele, acum FMI cere Bulgariei să reducă birocraţia, să combată corupţia şi să îmbunătăţească eficienţa sectorului energetic. În Ungaria, ca să compenseze banii pierduţi după ce a rupt relaţiile cu FMI, guvernul premierului Orban a introdus mai mult de 20 de taxe noi, suprataxate fiind mai ales sectoarele dominate de jucători străini. Băncile se plâng acum că în Ungaria trebuie să plătească cele mai mari impozite, pe când Orban le acuză că nu ajută cu creditare relansarea economică.
Pentru a reduce deficitul bugetar, guvernul de la Budapesta a naţionalizat sistemul privat de pensii, ceea ce nu a fost pe placul Bruxellesului.
Sistemul privat de pensii este criticat şi în Polonia, unde guvernul susţine că din cauza acestuia datoriile ţării sunt mai mari. Varşovia ia, de asemenea, în calcul o naţionalizare mascată a sistemului privat de pensii.
Finanţarea asigurată de FMI economiilor în tranziţie a atins două vârfuri, unul la începutul anilor 1990, în primele stadii ale tranziţiei, urmat de relaxare până în 2007, când pieţele de finanţare au îngheţat, atât pentru companii, cât şi pentru state, potrivit unui studiu al lui Jiri Jonas, fost consilier al ministerului de finanţe al Cehoslovaciei şi economist la FMI.
Criza financiară a adus o creştere substanţială a creditelor de la FMI pentru economiile în tranziţie, iar al doilea vârf a fost atins în 2009. În acel an finanţarea pusă la dispoziţia ţărilor în tranziţie a ajuns la aproape jumătate din cea totală, deşi în acorduri de asistenţă erau implicate doar trei state, România, Ungaria şi Letonia.
România a fost asistată de trei ori de FMI înainte de 1989
FMI a asigurat asistenţă financiară în Europa Centrală şi de Est şi înainte de 1989. Programele Ungariei din 1982, 1984 şi 1988 au fost special proiectate pentru a ajuta ţara să facă faţă şocurilor externe venite sub forma unor crize ale datoriilor şi problemelor de lichiditate, în condiţiile în care băncile nu voiau să prelungească împrumuturile. Un atu în favoarea Ungariei au fost reformele deja luate: unificarea cursului de schimb, devalorizarea monedei naţionale şi ajustarea balanţei de plăţi.
A doua ţară asistată de FMI a fost România, în 1975, 1977 şi 1981. România se confrunta atunci cu probleme legate de balanţa de plăţi cauzate de dezastre naturale (inundaţiile din 1975 şi cutremurul din 1977) şi de şocul petrolier din 1981.
Programele din primii ani de tranziţie aveau trăsături comune precum un management strict pentru a preveni ca majorările excepţionale ale preţurilor să-şi pună permanent amprenţa asupra inflaţiei, reducerea aparatului de stat (prin privatizări şi micşorarea cheltuielilor uneori cu până la 20% din PIB într-un singur an) pentru impulsionarea dezvoltării sectorului privat, liberalizarea preţurilor şi a pieţelor. Programele aveau şi recomandări specifice, precum politici diferite privind cursul de schimb valutar, abordarea privatizărilor şi datoriilor.
Programele de la sfârşitul anilor 2000 s-au concentrat pe provocări foarte diferite faţă de cele din anii 1990. Acum ţările erau deschise fluxurilor de capital, investitorilor străini şi aveau legături comerciale şi financiare puternice cu UE. Între timp au apărut vulnerabilităţi precum creşterea rapidă a creditului, dezechilibrele privind moneda în care s-au făcut creditele şi creşterea deficitelor de cont curent. Programele din această perioadă au şi ele trăsături comune – eforturile de a consolida încrederea investitorilor, înăsprirea politicilor fiscale, asigurarea că băncile au suficient capital şi că ţările au acces la pieţele de finanţare externe. În această perioadă FMI a introdus un nou instrument financiar, linia de credit flexibilă, folosită doar de Polonia.
Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 16.07.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
