Distribuţia de energie electrică, adică banii pe care-i iau companii precum Enel, E.ON, CEZ sau Electrica pentru a duce prin reţele energia de la producător la prizele consumatorilor, reprezintă cel mai important element de cost din factura plătită de populaţie. În Bucureşti, o treime din factură se duce la Enel.
Tarifele de distribuţie pe care operatorii le primesc depind şi de investiţiile în reţele. Datele transmise de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) arată că în perioada 2009-2013, cele opt companii de distribuţie au investit cumulat în reţele circa 1,5 miliarde de euro.
În contul acestor investiţii însă, operatorii au încasat din tariful de distribuţie pe joasă tensiune, cumulat în cei cinci ani de zile, circa 2,5 miliarde de euro, exclusiv pe segmentul populaţiei. În ciuda acestor investiţii recunoscute în tarife, în 2012 consumatorii de energie din România au petrecut circa 10 ore şi jumătate în beznă.
În total, în perioada 2009-2014 tariful de distribuţie a crescut la nivelul celor opt companii de profil cu circa 15%, arată datele furnizate de ANRE, astfel că la final, cu toate celelalte elemente cum ar fi certificatele verzi, factura finală plătită la un apartament din Bucureşti, de exemplu, a ajuns să fie cu 35% mai scumpă acum decât în 2009.
Ce altceva mai plătim?
Producţia de energie are o pondere de 29,6%, în timp ce certificatele verzi reprezintă 5,3% din factura lunară pe care o are de plătit un apartament din capitală. Creşterea facturilor la energie, impunerea liberalizării preţului la gazele naturale sau accizele introduse peste noapte la carburanţi extrag bani din conturile populaţiei, bani care ar putea reprezenta baza relansării consumului.
Enel Distribuţie Dobrogea şi Electrica Distribuţie Transilvania Nord au beneficiat de cele mai mari creşteri de tarife în perioada analizată, de circa 24%, în timp ce cehii de la CEZ au avut cea mai mică majorare de tarife, de sub 5% în perioada 2009-2014.
