♦ Grupul City Grill este unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa locală de restaurante prin prisma cifrei de afaceri – 44 milioane de euro anul trecut, iar ca număr de localuri administrează circa 20 ♦ Este vorba atât de localuri istorice precum Caru’ cu Bere, Hanu’ Lui Manuc şi Pescăruş, pe care grupul le operează doar, cât şi de unele ale companiei, pe care le deţine, sub branduri precum City Grill şi Buongiorno ♦ În ultimii ani, Petrescu a intrat şi în sectorul hotelăriei, unde vrea să dezvolte mai multe proiecte ♦ În paralel, deschide şi restaurante în continuare.
Dragoş Petrescu, cunoscut astăzi drept fondatorul grupului City Grill, unul dintre cei mai importanţi actori din industria de restaurante din România, şi-a început „cariera“ în antreprenoriat încă din 1990. Spune că a lucrat timp de doar două luni pentru un comerciant dintr-un angro din Bucureştii Noi, unde vindea carpete, însă a ştiut dintotdeauna că vrea să aibă propriul lui business.
„Am vândut carpete pentru un arab timp de două luni. Am învăţat atunci cum să fac facturi, cum să fac business şi, rapid, am decis că vreau şi eu taraba mea“, îşi aminteşte Petrescu.
În 1990, când a făcut primul său business, avea 20 de ani. A început prin a vinde ziare, ulterior a trecut la comerţ alimentar, iar mai apoi la ospitalitate.
„Ca să vând ziare, îmi trebuia o legitimaţie de la Casa Presei Libere. Am obţinut-o.“ Atunci, oricine vindea ziare avea dreptul la o cotă de doar 2.000 de bucăţi pe zi, câte 500 de la cele patru titluri existente la momentul acela. „Îmi dădeau 5-10% din preţul ziarului. Era aprilie 1990 şi presa duduia. Eu vindeam doar la Universitate pe scări, unde se ţineau demonstraţiile“, îşi aminteşte el.
În fiecare dimineaţă, la ora 4, era la Piaţa Presei Libere să ia ziarele care i se cuveneau. Stătea la coadă şi spera să obţină mai multe, în caz că alţii nu veneau. „Dacă puteam să iau mai multe, luam. Începeam să le vând încă din autobuzul care mă ducea la Universitate.“
La şase ajungea, iar la şapte deja îşi termina marfa - în doar o oră, atâta cerere era. După o săptămână, simţind potenţialul de business, a cerut 2 lei pe ziar, ceea ce i-a permis să obţină un profit de zece ori mai mare. În loc de o oră, a vândut toate ziarele în două ore.
A venit apoi era comerţului. Prima dată şi-a deschis o tarabă de un metru pătrat unde vindea de toate. Era vara lui 1990.
„Dacă aş lua-o de la capăt, aş face fix la fel. Niciodată nu m-am gândit că era mai bine să fiu angajat, eu mereu mi-am dorit să am businessul meu. Chiar şi în armată, când discutam cu colegii despre ce vrem de la viitor, eu am fost singurul care am zis că vreau să am afacerea proprie, după cum mi-a amintit recent un fost coleg. Uitasem, dar aşa s-a întâmplat“, povesteşte Dragoş Petrescu.
Anii au trecut, iar el şi-a dezvoltat portofoliul. În 1998, acum 25 de ani, când Ziarul Financiar apărea pe piaţă, antreprenorul avea 11 chioşcuri şi 10 standuri în Prisma – un centrul comercial al acelor vremuri. Plus deschisese o benzinărie Shell în franciză.
„În urmă cu 25 de ani, eram un antreprenor cu chioşcuri pe stradă şi standuri în Prisma. Vindeam orice bunuri de larg consum, de la detergent la sucuri şi ţigări.“
La acel moment însă, deja ştia că vrea să facă ospitalitate. Ba chiar încercase să obţină franciza McDonald’s în România şi fusese refuzat.
„În 1995, McDonald’s a intrat pe piaţa locală şi a deschis restaurantul din Piaţa Unirii, a fost cea mai importantă inaugurare din Europa. Au fost 14.000 de tranzacţii în prima zi, a fost o efervescenţă de nedescris. Toată lumea vuia despre deschiderea asta.“
L-a fascinat modelul de business al McDonald’s, aşa că a aplicat pentru a primi o franciză. L-au refuzat iniţial. Crede, privind retroactiv, că era prea mic ca anvergură a businessului. „Din 1996, am început să aplic pentru această franciză, dar m-au refuzat. Aşa că am aplicat pentru o franciză Shell, iar ei m-au acceptat. Apoi, după această decizie – sau poate datorită ei -, m-a acceptat şi McDonald’s.“
A fost în interviuri şi discuţii cu grupul american din industria de fast-food mai bine de doi ani. În 1999, l-au acceptat să meargă la pregătire în SUA, de unde s-a întors în vara anului următor. A obţinut licenţa la sediul central din Chicago, fapt ce i-ar fi permis să primească franciza în România. Doar că businessul local nu se franciza la momentul acela. Lui şi celorlalţi trei români care merseseră în SUA li s-a propus să rămână în business, pentru ca în timp să aibă posibilitatea să obţină ceea ce şi-au dorit iniţial. „Eu am plecat, dar ceilalţi trei au rămas în companie. Doar că abia prin 2010 au reuşit să li se dea posibilitatea să deschidă restaurante în franciză.“
După aceea, el s-a alăturat businessului de restaurante La Mama, pe care Cătălin Mahu îl deschisese deja, iar în 2004 între cei doi antreprenori a existat o ruptură şi Petrescu a plecat pentru a fonda City Grill.
„Uitându-mă la istoria City Grill, pot să zic că în anul de glorie 2019 – cel mai bun an pentru industria ospitalităţi la nivel mondial – am obţinut aproape 40 mil. euro afaceri. A venit pandemia şi în 2020 am căzut brusc la 16 mil. euro.“
În anul următor, businessul a urcat spre 25 mil. euro, pentru ca în 2022 încasările să depăşească cu 4 milioane de euro nivelul prepandemie.
„Anul acesta vom ajunge la 52 mil. euro cifră de afaceri, cu o echipă de 1.300 de salariaţi, cu 200 mai puţini decât în 2019. Astăzi lucrăm cu 40 de oameni pe restaurant în loc de 55, şi asta pentru că avem o bucătărie centrală, avem mai multă tehnologie în operaţiuni. Deci, uitându-mă în urmă, pot să zic că ce nu te omoară te face mai puternic.“
Grupul City Grill este unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa locală de restaurante prin prisma cifrei de afaceri, iar ca număr de localuri administrează circa 20.
Este vorba atât de localuri istorice, precum Caru’ cu Bere sau Pescăruş, pe care grupul le operează doar, dar şi de unele ale companiei, pe care le deţine, sub branduri precum City Grill sau Buongiorno.
„Cel mai dificil moment pentru mine ca antreprenor a fost în 2020, pe 17 martie, când am pus lacăt pe toate restaurantele şi nu ştiam pentru cât timp fac asta. Cel mai bun moment însă, e prezentul, pentru că după ce ieşi mai puternic dintr-o astfel de confruntare, ai un boost de încredere.“
Şi din punct de vedere al economiei şi al industriei ospitalităţii, pandemia a fost unul dintre momentele marcante ale ultimilor 25 de ani, spune Petrescu. Cronologic, celelalte au fost intrarea în UE, criza din 2009, criza forţei de muncă din 2014-2018 şi tragedia de la Colectiv.
„Intrarea in UE a definit un echilibru economic pentru România. Atunci s-au întâmplat două lucruri majore – s-au aşezat parametrii economici (am avut stabilitate de curs) şi au venit investiţiile străine.“ A fost mai facil pentru investitorii străini să vină, iar în România ei au adus şi bani şi know-how. Dar, la rândul lor, antreprenorii români au beneficiat şi ei. Pe de-o parte au învăţat de la străini, pe de altă parte au avut acces la mai multi bani, fiecare vânzând cu ce ştia. „Eu vindeam chiftele, altul ţevi. Pentru mine acest moment au avut impact.“
Al doilea moment important a fost criza financiară din 2009, care a fost un şoc pentru toata lumea, un moment definitoriu. „Ce s-a întâmplat atunci a fost că s-a făcut curăţenie în piaţă, iar cei slabi au murit. A fost o curăţenie mai mare decât în pandemie. Iar noi am învăţat să navigăm prin ape foarte tulburi.“
A urmat criza de personal, pe care Petrescu o defineşte în timp ca având loc între 2014 şi 2018. Ea a avut în prim-plan valorizarea forţei de muncă, spune el, după ce stătuse în urma materiei prime.
„Când am început, 44-45% din bani mergeau către materia primă şi 15% către salariaţi. În 2017, datele s-au inversat.“
Au urmat tragedia de la Colectiv care a reglementat ospitalitatea şi apoi pandemia care a închis temporar domeniul. Ce urmează? Nimeni nu ştie, dar Petrescu are câteva planuri pentru businessul său.
„În următorii 25 de ani sper să beneficiez de creativitatea atât de importantă în zilele noastre, pentru a putea face faţă schimbărilor care vor veni. Mai exact, vreau să rămân relevant ca antreprenor şi ca business. Tot ca business, vreau să listăm City Grill.“
Acesta este un proces complex şi de durată, dar care aduce cu sine un cocktail de lucruri precum valorizarea brandului sau acces mai facil la capital.
„Sunt multe ingrediente pentru care mă tentează să încerc (listarea – n.red.). E un proces de care ne-am apucat în 2022, dar va fi nevoie de câţiva ani până să ajungem la bursă. Trebuie să ne ocupăm de auditare şi de pus la punct procese“, conchide el.
Cine este DragoŞ Petrescu (53 de ani)
► Şi-a început „cariera“ în antreprenoriat în 1990 după ce a lucrat timp de doar două luni pentru un comerciant dintr-un angro din Bucureştii Noi, unde vindea carpete
► În 1990, când a făcut primul său business, avea 20 de ani. A început prin a vinde ziare, ulterior a trecut la comerţ alimentar, iar mai apoi la ospitalitate
► În vara lui 1990 şi-a deschis o tarabă de 1 mp unde vindea de toate
► În 1998, avea 11 chioşcuri şi 10 standuri în Prisma – un centru comercial al acelor vremuri. Plus deschisese o benzinărie Shell în franciză
► Un an mai târziu a fost acceptat de McDonald’s pentru a merge în SUA la un program de pregătire ce i-ar fi permis să dezvolte restaurante în franciză. S-a întors în vara anului următor, doar că businessul local nu se franciza la momentul acela
► A plecat şi s-a alăturat businessului de restaurante La Mama, pe care Cătălin Mahu îl deschisese deja, iar în 2004 între cei doi antreprenori a existat o ruptură
► Astfel, în 2004 fondează City Grill, ajuns la circa 20 de restaurante şi afaceri de 44 mil. euro anul trecut.
52 mil. euro este cifra de afaceri estimată pentru 2023 a grupului City Grill, mai mult decât dublă faţă de 2021 şi cu 18% peste anul trecut.
Circa 20 de restaurante se află în portofoliul grupului City Grill, unele doar operate de companie, altele în proprietate.
2004 este anul în care Dragoş Petrecu a pus bazele afacerii City Grill.
40 de oameni lucrează astăzi în medie într-un restaurant din grupul City Grill, faţă de 55 înainte de pandemie.
44-45% din bani mergeau către materia primă şi 15% către salariaţi la începuturi. În 2017, datele s-au inversat.
Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.
ABONEAZĂ-TE