ZF Agropower. Berenza Naturalis, brand românesc de produse artizanale de nişă din lapte de capră, vinde brânză Tomme, Caciotta sau fromages frais direct de la ferma din Lacu Turcului, în băcănii sau magazine mici

♦ Ovidiu Cojocaru, fondator, Fermele Cojocaru (Berenza Naturalis): „Nu îmi doresc să ajungem în marile magazine. Nu îmi doresc ca munca noastră să fie subapreciată şi neplătită corespunzător.“

Ovidiu Cojocaru, în prezent pensionar, a început să crească capre începând din 2011. Apoi, a decis să-i dea laptelui valoare adăugată prin procesare şi să facă produse artizanale, de nişă, considerând că vremea consacratei telemele a trecut. Tomme, Caciotta, sau fromages frais sunt doar câteva din produsele realizate, care se vând direct de la ferma din satul Lacu Turcului (jud. Prahova), dar şi în băcănii sau magazine mici. Supermarketurile şi hipermarketurile, care atrag mulţimile, nu îl interesează, deoarece, susţine el, munca sa este subapreciată sau subevaluată financiar. 

„În 2011, am început activitatea cu 90 de capre, pe care le-am luat de la Asociaţia Crescătorilor de Capre din Austria cu documente legate de originea lor. Iniţial, am fost găzduiţi într-o fermă şi a trebuit să plătim chirie. Ulterior, după doi-trei ani, am găsit în comuna Balta Doamnei un teren pe care am început să construim grajdul şi să facem tot ceea ce trebuie ca ferma şi unitatea de producţie să fie dotate corespunzător“, a povestit Ovidiu Cojocaru, fondator al companiei Fermele Cojocaru, care deţine brandul Berenza Naturalis, în cadrul emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania.

A început cu caprele din rasa Saanen, pe care le-a adus din Austria, iar după trei-patru ani, a introdus o altă rasă în fermă, Alpina Franceză, pe care tot din Austria a adus-o. De curând, de vreo patru luni, a mai adus încă o rasă în grajduri, care este aproape unică în ţară, tot din Austria, Toggenburg, o rasă foarte puternică, sănă­toasă, cu o producţie de lapte foarte bună şi cu conţinut de grăsime şi proteină bogat.

„Acum, deţinem un număr de vreo 230 de capete de animale şi încercăm în fiecare an să reîmprospătăm şeptelul, pentru că, normal, caprele îmbătrânesc şi odată cu îmbătrânirea le scad perfor­manţele, iar pentru producţie ai nevoie de cantităţi de lapte şi de calitate cât mai bună“, a explicat Ovidiu Cojocaru.

Povestea afacerii este lungă şi plină de peripeţii, dar a pornit din plăcerea pentru sectorul creşterii animalelor, care l-a determinat să fie tenace şi să găsească soluţii atunci când au apărut obstacole, spune Ovidiu Cojocaru. Astfel, a ajuns să treacă de la zootehnie la industria alimentară, prin procesarea materiei prime, adică a laptelui.

„Încercăm să introducem în viaţa oamenilor consumul de lapte de capră, de produse de lapte de capră şi carnea însăşi, căci toate sunt de o calitate înaltă şi cu aport important în ceea ce priveşte sănătatea oamenilor. Dar, pe lângă o sursă prin care să venim în ajutorul oamenilor, pentru că situaţia stării de sănătate a populaţiei nu este chiar roz, ne-am dorit să fie şi o completare partea de venituri, întrucât eu sunt pensionat, cu o pensie extraordinar de frumoasă, o pensie specială de 1.125 de lei“, a precizat el.

Aşa a început să facă produse de nişă, care au origini franţuzeşti sau italieneşti sau chiar româneşti, brânzeturi maturate şi nematurate, precum brânză Tomme, Caciotta, caşcaval, fromages frais sau urdă. „După o atentă observare a dorinţelor clienţilor, mai toate produsele noastre sunt solicitate, pentru că cine a cumpărat o dată, a venit şi a doua sau a treia oară şi a devenit client fidel“, a menţionat Cojocaru. El a adăugat că marea majoritate a populaţie ştie de consacrata telemea „acele cuburi de brânză băgate la saramură, pe care nu poţi să le mănânci decât după ce le ţii în apă câte o săptămână ca să-şi revină cât de cât, dar a trecut vremea aceea şi cred că ar trebui să începem să facem produse noi, de nişă“.

Produsele pot fi găsite direct la fermă, unde oamenii să vadă efectiv şi procesul de producţie, în băcănii sau în micile magazine. „Pe viitor ne dorim să facem şi manifestări gastronomice la fermă, pentru că avem spaţiu suficient, avem condiţii şi ne dorim ca oamenii să vină să mănânce ce facem şi să se întoarcă în timp în ceea ce priveşte gusturile şi maniera în care să pot consuma aceste produse“, a completat producătorul.

Cu toate acestea, el spune că consumul  de lapte de capră şi produse de lapte de capră sau carne este încă mic, pentru că nu există o astfel de cultură în România şi oamenii încă nu acordă mare atenţie calităţii produselor. Apoi, aleg calea cea mai la îndemână pentru achiziţie, marile magazine, unde el nu-şi doreşte să pună produsele pe rafturi.

„Nu îmi doresc să ajungem în marile magazine. Nu îmi doresc ca munca noastră să fie subapreciată şi neplătită corespunzător. Eu sunt din Bucovina, dar m-am mutat în Prahova, şi îmi iubesc ţara şi nu doresc să umplu buzunarele nimănui altcuiva decât ale românului sau să îi acordul românului şansa de a trăi bine şi de a trăi sănătos. Nu mă interesează marile magazine, iar dacă ar fi după mine nici n-ar trebui să existe, ci să avem producători mici şi medii“, a spus Ovidiu Cojocaru.

Apoi, el crede că românii ar trebui să ia exemplul norvegienilor, care „consumă cu mare bucurie ce se produce în ţară, ci nu se duc să cumpere ce vine din alte ţări“. „De exemplu, în Norvegia, unde locuieşte fiica mea de 15 ani împreună cu familia (nu pentru că a vrut, ci pentru că a fost nevoită din cauza situaţiei din ţară), pe produse se găseşte fotografia producătorului şi datele produsului, ca consumatorul să poată lua direct contact cu consumatorul.“

În schimb, în România, el susţine că mulţi oameni fac cumpărături din retailul modern şi nu se uită pe etichetă dacă e produs local sau nu. „Ne ducem în marile magazine şi băgăm mâna adânc, adânc în buzunar ca să mai punem pe fundul coşului câteva produse. Bănuţii din buzunarele noastre se duc în buzunarele lor şi în felul acesta sărăcim şi noi, şi ţara. S-ar putea ca acei bănuţi să intre în buzunarele fermierilor mici şi mijlocii, aceştia să-şi dezvolte activităţile pe care le fac şi să producă mai mult şi de calitate mai bună, iar în felul acesta s-ar putea vorbi şi produse mai ieftine şi de faptul că banii rămân în ţară şi ar putea câştiga toată populaţia“, a subliniat Cojocaru.

 

Companiile mici şi medii trebuie susţinute, real

Ovidiu Cojocaru crede că ajutoarele de stat ar trebui să meargă către companiile mici şi medii, care înceracă să-şi desfăşoare activitatea în România, ca crescătorii de animale să fie stimulaţi să-şi înumulţească şeptelul, care a scăzut în ultimii ani. Ar trebui să fie o strategie naţională, după parerea sa, dar, contrar aşteptărilor, valoarea subvenţiilor scade anual. „Ne furăm căciula singuri şi ne minţim.“

El a mai spus că astfel de companii fac foarte multe eforturi şi foarte multe sacrificii pentru a produce, dar dorinţa de a ajuta populaţia şi, în ultima instanţă, economia naţională. „Am trecut printr-o etapă grea, am ajuns în situaţia în care credeam că mă opresc, că nu mai continui, dar până la urmă ajutorul ţi-l dai singur. Suntem mai optimişti acum şi încercăm să ne autosusţinem şi să mergem mai departe de dragul oamenilor.“

În cazul său, el spune că gestionarea unui astfel de business este extrem de exigentă, având în vedere că interacţionezi cu viaţa în multiplele sale aspecte. Acesta include viaţa animalelor, relaţiile cu oamenii din fermă, precum şi existenţa produselor obţinute. Toate aceste elemente trebuie abordate cu seriozitate şi o atenţie deosebită, deoarece nu îţi permiţi nicio eroare. „N-ai voie să greşeşti, întrucât cea mai mică greşeală are repercusiuni economice şi fizice, căci în final ai de-a face cu viaţa consumatorului.“

 

Fondurile europene, un labirint de probleme

„De multe ori ne-am gândit să accesăm fonduri europene, dar asta înseamnă să mişti o maşinărie foarte grea, să intri într-un labirint de probleme, să ai anumite impuneri, să faci anumite sacrificii şi să ai foarte mulţi bani ori asta nu înseamnă ajutor. Dacă vin eu cu bani de acasă sau fac ceea ce am de făcut, iar după aceea vii tu să-mi restitui sumele respective şi să mă ţii sub controlul nişte ani, nu mi se pare în regulă“, a afirmat Cojocaru.

El a adăugat că ajutorul afacerilor mai mici ar trebui să vină direct de la Statul român, nu de la comunitatea europeană, pentru că „muncim şi facem totul în cadrul ţării noastre, pentru ţara noastră, pentru oamenii noştri şi pentru viitorul lor“. 

Acesta ar vrea să activitatea principal şi colateral, pentru că producţia de lapte e doar şapte-nouă luni din an, după care caprele au nevoie de un repaus pentru perioada de gestaţie şi pentru fătări, când laptele se termină. „Vrem să ne dezvoltăm, să facem produse din carne de capră, în mod special, dar şi produse din carne de păsăre, pe care le putem creşte în fermă, de la găini la gâşte sau raţe, sau din care de porc, dar suntem îngrădiţi.“