ZF Agropower. Emil Turdean, preşedinte, Cooperativa Agricolă Podişul Transilvaniei: „N-a fost uşor să ne asociem, dar ne-am dorit să le dăm produselor noastre valoare adăugată. Am cumpărat o îngrăşătorie de bovine şi avem planuri în zona procesării“

Cooperativa Agricolă Podişul Transilvaniei a apărut recent pe harta formelor asociative din România, ce numără circa 2.000 de cooperative agricole, însă are planuri măreţe. Peste 20 de fermieri din centrul ţării, din judeţele Cluj, Mureş şi Alba, s-au strâns în urmă cu doi ani sub această umbrelă pentru a trece de la producţia de cereale la procesare. Astfel, primul pas pentru a creşte valoarea adăugată a businessului a fost să achiziţioneze o îngrăşătorie de bovine, intrând în zootehnie.

„În urmă cu doi ani ne-a venit ideea să facem o cooperativă în centrul ţării, cu fermieri din Cluj, Mureş şi Alba, pentru că produsele noastre se vindeau la preţuri mici şi ne-am dorit să le procesăm şi să le dăm valoare adăugată. Acum suntem 21 de fermieri, ce lucrează fiecare peste 500 de hectare. N-a fost uşor să ne asociem şi am încercat să luăm alături oameni pozitivi. Până acum am cumpărat o îngrăşătorie de bovine de la nişte investitori italieni şi avem planuri în zona procesării, cu accesarea de fonduri europene“, a spus Emil Turdean, preşedinte al Cooperativei Agricole Podişul Transilvaniei.

El nu a dorit să ofere mai multe detalii despre viitorul proiect, dar a menţionat că din grâu se poate face făină şi apoi aluat de pâine, iar din ceapă, fulgi de ceapă, acestea fiind doar câteva exemple.

Cooperativa mai vizează şi extinderea numărului de membri cooperatori, de această dată adresându-se fermierilor mici, cu 2-3 hectare. „Toţi producem şi toţi vrem să beneficiem de pe urma muncii noastre, dar la început am avut nevoie de un nucleu dur, care să poată susţine şi financiar dezvoltarea cooperativei“, a explicat el.

Turdean consideră că astfel de forme asociative sunt necesare pentru dezvoltare, chiar dacă au pornit pe urma celor din vest, care, spre comparaţie, au deja rezultate palpabile. Mai mult, în Olanda, în Austria sau în Germania, spune el, la nivelul cooperativelor se vorbeşte deja de performanţă managerială şi manageri care să se ocupe de gestionarea structurii organizatorice în funcţie de departamente, pentru a fi eficientă.

„În 1996 m-am lovit prima dată de cooperative, fiind la cursuri în Olanda. Până atunci eram obişnuit cu cooperativele comuniste. Producătorii aveau problemă cu piaţa de desfacere, pentru că ei munceau şi alţii dictau preţurile. În Olanda, acum sunt multe cooperative care au reuşit. De exemplu, fermierii asociaţi în cooperative deţin două fabrici de zahăr“, a întărit el.

De asemenea, fermierul a dat exemplul Greciei, unde fermierii sectorul viticol s-au asociat pentru că sticla de vin de la producător sticla pleca cu 3 euro şi ajungea până la de zece ori mai mult. „Acum, au făcut propria reţea de magazine.“