ZF Agropower. Nina Gheorghiţă, acţionar, Triagroexim: Am luat 17 tamburi pentru irigat cu 6.000 de euro fiecare, dar canalele nu sunt curăţate de ANIF şi apa vine cu impurităţi, iar sistemul se blochează, nu funcţionează automat

Investiţia în irigaţii a fost prinsă în planul de buget făcut anual de managerii de ferme în ultimii cinci ani, mai ales în zonele în care există infrastructură principală, de teama secetei. Însă, în timp ce mediul privat s-a adaptat schimbărilor climatice, autorităţile întârzie să-şi îndepli­nească sarcinile, în unele cazuri, potrivit agricultorilor.

„Putem controla irigatul de pe telefon, cu o aplicaţie. Numai că, cinci tamburi, care au costat 6.000 euro fiecare, nu şi-au adus niciun fel de aport în fermă. Apa vine pe canal cu mătasea broaştei şi înfundă asper­sorul de la tambur, iar el se opreşte şi atunci trebuie să te duci să-l porneşti din nou şi faci câte drumuri sunt necesare, mai ales noaptea. Ai nevoie de un mecani­zator care să se deplaseze acolo. Apoi, nu-ţi este uşor să ajungi la fiecare, încât ne-a fost imposibil să-i folosim pe toţi.“

„Sunt vreo 17 la număr şi înmulţiţi pe fiecare cu 6.000 euro, care este costul în plus, pentru că ei funcţionează tot manual? De ce? Pentru că canalele nu sunt curăţate de ANIF (Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare – n. red.) şi apa vine cu impurităţi, iar sistemul se blochează, nu mai funcţionează automat. Ce filtre să pui astfel încât să poţi să împiedici toate aceste impurităţi?“, a spus Nina Gheorghiţă, acţionar al Triagroexim, fermă ce cultivă circa 600 de hectare cu cereale în judeţul Brăila. Ea a fost prezentă în cadrul emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania şi Penny.

Aceasta a completat că investiţiile în irigaţii îi ajută pe fermieri să facă faţă provocărilor pe care astăzi domeniul îi obligă să le suporte, cum este seceta. Astfel, colegii săi din zonele în care există infrastructură principală pentru irigaţii au investit în această direcţie, dar e nevoie ca şi autorităţile să acţioneze.

„Debutul de an nu este optimist. Din păcate, ne-am fi dorit ca acesta, al cincelea an agricol pe care îl începem de la pandemie încoace şi seceta din 2020, să aibă premize un pic mai bune. Încercăm să găsim soluţii şi să ne adaptăm vremurilor pe care le trăim. Suntem în permanenţă în căutarea unui management cât mai bun al costurilor de producţie, astfel încât la final de an, aşa cum îl previzionăm la momentul acesta, dacă lucrurile nu se schimbă, pentru că sunt într-o dinamică extraordinară, să nu încheiem pe minus. Deci cred că va fi cel mai dificil an începând cu anul agricol 2019-2020“, a menţionat Nina Gheorghiţă.

Pentru anul 2024 a fost pregătită o suprafaţă de 1,56 milioane de hectare pentru irigat, iar fermierii deja au făcut contracte pentru aproape 800.000 de hectare, deşi în ultimii trei ani nu s-au irigat mai mult de 500.000 de hectare, potrivit datelor ANIF. Acum, Brăila este judeţul cu cea mai mare suprafaţă irigabilă, de aproape 350.000 de hectare.

Nina Gheorghiţă a spus că îi ajută faptul că pot iriga şi la porumb au bugetat patru norme de udare, care le vor aduce un cost per hectar de 7.500 de lei, fiind cea mai scumpă cultură. „Datorită irigatului sperăm să facem faţă provocărilor pe care astăzi domeniu ne obligă să le suportăm. (...) De la început, fiecare fermier trebuie să fie foarte ancorat în realitate şi să se adapteze la provocările climatice.“

Cu toate acestea, a subliniat că şi dacă irigi în anii secetoşi, arşiţa poate fi o altă provocare foarte mare, mai ales în partea de sud-est a ţării. „Anul trecut, de exemplu, fermierii care au irigat prin picurare aproape că nu şi-au scos costurile pentru că nu au trecut de 10 t/ha. Este o producţie foarte mare, dar când te întorci şi vezi care este costul să irigi prin picurare porumbul, eşti la limită cu profitabilitatea“, a precizat ea.

Astfel, ea crede că tehnologiile trebuie adaptate în funcţie de fermă. „În fiecare moment trebuie să ştii cât te costă o cultură şi cât obţii la momentul acela, cum evoluează vremea, cum te adaptezi la lipsa apei, care este principalul factor limitativ pentru pentru agricultură.“

Triagroexim are în acest an un cost de 6.200 lei pentru cultura de grâu, iar producţia proiectată este de 7 t/ha. „Sunt costuri fixe, pe care n-ai cum să le modifici, şi aici intră salarii, arendă, amortisment, dobânzi şi comisioane bancare, şi sunt costuri variabile, începând cu sămânţa, îngrăşămintele, pesticidele.“

Aceasta a adăugat că îngrăşămintele sunt cele mai scumpe astăzi în tehnologia de cultură, urmate de seminţe. „Apa, deocamdată, este gratuită până la capătul parcelei şi în ultimii ani Guvernul a decontat 50% din costurile cu energia.“ În ceea ce priveşte seminţele, un sac de sămânţă de porumb poate fi 1.000 lei/hectar, dacă iei cel mai performant hibrid, sau 300-400 lei, dacă iei un hibrid normal şi poţi să obţii 8 t/ha la un astfel de hibrid, a precizat Nina Gheorghiţă.