♦ ZF derulează o campanie editorială susţinută de Scandia Food prin care îşi doreşte să prezinte businessurile din industria alimentară, situaţia unităţilor de producţie, dar şi nivelul exporturilor şi importurilor de produse agroalimentare şi neajunsurile dintr-o industrie care ar putea să hrănească mai mult decât o ţară.
Mai puţin de 10% din fabricile de lactate distribuie produsele la nivel naţional, doar una din zece firme care procesează carne acoperă mai mult de jumătate din judeţele ţării, în timp ce la nivelul producţiei de conserve de legume şi fructe putem vorbi de o mână de producători care acoperă ţara - acesta este tabloul industriei alimentare româneşti, un sector unde domină firmele mici, care nu au putere să crească şi să aşeze produse pe mai multe rafturi.
În acest peisaj, importurile de produse cresc constant, în timp ce investiţiile în extindere se întâmplă prea încet şi cu precădere la marii jucători care acoperă deja rafturile celor mai mari magazine la nivel naţional.
„Avem produse de calitate cu «poveşti» puternice în spatele lor, însă cineva trebuie să le spună consumatorilor şi acest lucru poate fi făcut doar de către profesionişti. Perioada istorică dificilă pe care o parcurgem vine la pachet şi cu o multitudine de oportunităţi având în vedere potenţialul naţional de producţie agroalimentară şi contextul geostrategic, însă «băgarea în traistă» nu este asigurată fără multă muncă şi inteligenţă consumată!“, spune Ştefan Pădure, preşedintele Asociaţiei pentru Promovarea Alimentului Românesc. El speră că se va reuşi operaţionalizarea Agenţiei pentru Calitatea şi Marketingul Produselor Alimentare, organizaţie care a fost înfiinţată prin lege încă din 2019, lege care va intra în vigoare din 1 ianuarie 2025, fiind prorogată deja de câteva ori. Ştefan Pădure spune că această agenţie, care are ca scop printre altele acela de a promova obţinerea de produse agroalimentare certificate conform unui sistem de calitate voluntară, poate reprezenta soluţia trecerii de la stadiul de ţară agricolă la putere agricolă, dacă „nu este transformată în sinecură politică populată cu personal care nu înţelege mecanismele economice şi instrumentele de marketing actuale“.
Cu alte cuvinte, România are nevoie de o instituţie care să readucă în primul rând încrederea românilor în produsele româneşti în condiţiile în care piaţa locală este invadată constant de produse nu doar din Uniunea Europeană, ci şi din afara ei, produse mai ieftine care atrag consumatorii. În plus, în cazul produselor venite din afara UE calitatea stă sub semnul întrebării având în vedere că nu sunt supuse aceloraşi standare. Un model similar de agenţie are Polonia, care deja a ajuns o forţă în Europa în ceea ce priveşte industria alimentară.
Pe de altă parte, România este cunoscută la nivel european şi nu numai ca o ţară agricolă şi atât, fiind de cele mai multe ori campioană la producţia de cereale. Dacă la producţia de pâine albă din materii prime locale stăm bine tocmai datorită acestui nivel mare de producţie de cereale, nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul producţiei de carne, de lapte sau de legume şi fructe.
O dezorganizare în producţie
Datele colectate de ZF de la ANSVS şi de la INS arată dezorganizare atunci când vine vorba de numărul de fabrici în fiecare judeţ şi de producţia fiecăruia de materii prime. De exemplu, dacă ne uităm la producţia de carne vedem că judeţul Timiş este campion la acest capitol, având în vedere că acolo există cele mai mari ferme de porci deţinute de Smithfield. Însă, ca număr de fabrici campion este judeţul Suceava unde există circa 20 de unităţi autorizate, conform datelor colectate de ZF, însă Suceava nu se regăseşte în top cinci judeţe în funcţie de producţia de carne, adică materia primă procesată în cele 20 de unităţi amintite.
Timiş este urmat în topul judeţelor în funcţie de cantitatea de carne produsă, de Bacău, Călăraşi, Buzău şi Vâlcea. Însă, dacă ne uităm de exemplu la Bacău şi Buzău vedem că acestea două sunt „reşedinţa“ a două dintre cele mai mari grupuri din industria cărnii de pasăre şi anume Agricola şi Aaylex.
Ca şi număr de fabrici, domină Suceava, Prahova, Ilfov, Alba şi Mureş. Judeţul Alba este şi el un exemplu de „capitală“ a producţiei de carne de pasăre. Pe de altă parte, dacă ne uităm la judeţe precum Prahova sau Ilfov, vedem că aici sunt fabrici mari de mezeluri din carne de porc cu precădere, sectorul cărnii de porc fiind unul dintre „campioanele“ importurilor. Pesta porcină a ţinut departe investiţiile în ferme, iar având în vedere că multe fabrici de mezeluri mizează pe export, acest lucru se poate face doar cu produse din carne din ţări care nu se luptă cu pesta porcină.
De asemenea, dacă luăm în calcul tot Suceava, vedem că este pe primul loc atât la producţia de lapte, cât şi la numărul de fabrici de lactate. Însă, doar două firme din cele 26 autorizate în judeţul Suceava au o distribuţie care acoperă mare toate zonele ţării, şi anume Rarăul SA şi Tudia SRL. Rarăul face parte din grupul Lactalis şi este ca şi societate în top 10 ca cifră de afaceri în anul 2022, în timp ce Tudia este o afacere de familie fondată de familia Mihai, şi a reuşit să acopere toată ţara, produsele companiei fiind listate în reţeaua Supeco, deţinută de gigantul francez Carrefour.
Pe de altă parte, dacă ne uităm la tot peisajul procesării de lactate din România vedem că doar 20 de fabrici au prezenţă naţională, adică acoperă mare parte din judeţe ţării cu produsele. Însă, nu toţi aceşti producători nu sunt prezenţi în fiecare judeţ din ţară sau într-un număr mare de magazine în fiecare judeţ din ţară. Dacă ne uităm la harta producţiei de lactate, vedem că cele mai bine reprezentate judeţe în ceea ce priveşte numărul de fabrici sunt Suceava, Brăila, Botoşani, Constanţa şi Mureş. Însă, în Botoşani de exemplu compania Five Continents Group, care are o fabrică şi în judeţul Vâlcea, este singura companie care a ajuns cu produsele la nivel naţional. În Brăila dintre firmele analizate de ZF nu există niciuna cu prezenţă la nivel naţional, iar acelaşi lucru este valabil şi în judeţul Constanţa. În Mureş, companii precum FrieslandCampina, Hochland, Mirdator (Lactate de Ibăneşti) şi Therezia sunt cei care au o prezenţă naţională sau acoperă mare parte din ţară cu produsele lor. Pe de altă parte, judeţele unde se produce cea mai mare cantitate de carne sunt Suceava, Botoşani, Maramureş, Alba, Bistriţa-Năsăud, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică.
Cum ducem un brand local la nivel naţional?
Unul dintre brandurile de lactate cu cea mai rapidă expansiune din ultimii ani este Artesana din judeţul Galaţi, companie fondată de familia Donici. Daniel Donici, managing partner în cadrul Artesana, spune că încă de la listarea în retail a avut viziunea unei pieţe naţionale chiar dacă a început cu distribuţie regională. De asemenea, antreprenorul spune că pentru un producător mic, de nişă, este important să aibă acces cât mai bun la nişa respectivă, în acest caz prin acoperire geografică, livrând cantităţi mici în cât mai multe magazine. Din punct de vedere al costurilor de logistică acest lucru nu ajută, spune Donici, însă el crede că aceste lucruri trebuie gândite din timp sau chiar de la început. Pe de altă parte, antreprenorul crede că ar trebui luate o serie de măsuri care să susţină producătorii locali.
„Trebuie să avem o politică corectă de subvenţii pentru fermieri, în linie cu celelalte ţări europene la care ne raportăm, mai ales cele de unde se importă laptele; la un moment dat, ştiam că sunt fermieri care primesc subvenţie, deşi nu mai au animale, şi alte astfel de anomalii. De asemenea, investiţii în infrastructura de irigaţii şi altele de susţinere a agriculturii; din păcate, noi nu am reuşit cu adevărat să absorbim suficiente fonduri europene pentru nevoile de bază ale agriculturii, iar acum trebuie să ne adaptăm“. De asemenea, Donici dă exemplul susţinerii programelor de dezvoltare a agriculturii sustenabilă, de tip ecologic şi / sau regenerativ, de încurajarea inovaţiei şi de creşterea educaţiei - vitală pentru a creşte conştientizarea şi cererea pentru produsele locale, subliniind importanţa susţinerii producătorilor români.
„De asemenea, este importantă, reducerea dependenţei de mărcile proprii ale retailerilor şi sprijinirea dezvoltării de branduri puternice, inovatoare ale producătorilor, putem contribui astfel semnificativ la creşterea sectorului agroalimentar românesc, care ar putea apoi să iasă chiar şi afară, putem fi cu adevărat un hub alimentar pentru Europa, dar nu prin mărci proprii“.
Dan Mutu, proprietarul Râureni, principalul brand românesc de conserve din fructe şi legume, spun că transformarea mărcii în una naţională s-a făcut prin accent pe calitate, pe puterea brandului, pe investiţii în comunicare, o distribuţie eficientă, dar şi un efort susţinută. „Puterea brandului a fost construită treptat, prin crearea unei imagini solide şi a unei identităţi puternice, recunoscute pe întreg teritoriul naţional“.
Patria producţiei de fructe şi legume, dar şi patria importurilor
Dacă la producţia de conserve din carne, branduri din portofoliul unor companii precum grupul Scandia Food de exemplu ajung în toate colţurile ţării, în sectorul conservelor din legume situaţia este mai dificilă din cauză importurilor de produse mai ieftine. În plus, deşi vorbim de peste 800 de companii care au autorizaţie de a procesa legume şi fructe, sunt doar câteva companii cu prezenţă la nivel naţional. Însă, este adevărat că în continuare producţia de conserve acasă este destul de des întâlnită în România, dar cu toate acestea vedem în magazine produse precum bulion realizat în alte ţări sau din roşii din alte ţări sau castraveţi muraţi importaţi din Bulgaria de exemplu. Iar datele de la Institutul Naţional de Statistică arată că în primele zece luni ale anului trecut, România a importat produse din legume, fructe de 490 de milioane de euro, de aproape 3 ori mai mult decât în 2013, potrivit calculelor ZF. Iar România mai importă şi legume, fructe, plante de peste 600 de milioane de euro anual.
„Principalul motiv pentru care observăm o prezenţă mare a conservelor din afara ţării sau cu materii prime importate în magazinele din România este legat de preţ. Preţurile mai mici constituie un criteriu esenţial în decizia de cumpărare pentru consumatorul român, determinându-l adesea să opteze pentru produse care nu sunt fabricate la noi în ţară“, spune Dan Mutu, proprietar al Annabella-Fabrica de Conserve Râureni, principalul brand românesc de conserve. În 2023, Annabella Fabrica de Conserve Râureni a colaborat cu aproximativ 350 de producători locali de fructe şi legume, incluzând 109 producători de legume şi 234 producători de fructe.
Dan Mutu adaugă că pentru a creşte producţia de conserve româneşti, o strategie eficientă ar include subvenţionarea extinsă a culturilor de legume destinate industrializării, precum şi a livezilor de pomi fructiferi. „Astfel de măsuri ar putea stimula extinderea suprafeţelor cultivabile şi ar încuraja plantarea de noi livezi, contribuind la creşterea volumelor producţiei de fructe şi legume, inclusiv pentru congelare şi industrializare. Acest demers ar asigura disponibilitatea unei părţi considerabile din materiile prime necesare producţiei de conserve, chiar şi în afara sezonului principal de recoltare. Astfel, prin sprijinirea agriculturii locale şi adaptarea la cerinţele pieţei, putem stimula producţia internă şi să reducem dependenţa de importuri“.
Cum a făcut Polonia
Conform unei analize APAR, care a fost trimisă Consiliului Concurenţei, în 2009, Polonia a instituit instrumente speciale pentru a oferi oportunităţi de finanţare pentru activităţile de promovare a exporturilor, cu un accent special pe produsele agroalimentare. Practic, ai făcut o Agenţie pentru Piaţa Agricolă care gestionează fonduri funcţionale pentru promovarea produselor agroalimentare.
Polonia a depus multe eforturi pentru promovarea alimentelor, iar în prezent funcţionează mai multe fonduri, care vizează produse alimentare specifice, cum ar fi laptele, carnea de porc, carnea de vită, carnea de cal, carnea de oaie, cerealele şi produsele din cereale, fructele şi legumele, carnea de pasăre şi peştele. Exemplul polonez este unic în sensul că rolul statului se limitează la colectarea de fonduri şi la decontarea financiară a cheltuielilor. Coordonarea şi gestionarea acestor sarcini sunt executate de Agenţia pentru Piaţa Agricolă, cu participarea activă a producătorilor şi prelucrătorilor, conform analizei APAR.
„Fiecare fond dispune de comitete de gestionare – care implică majoritatea părţilor interesate relevante – pentru adoptarea strategiilor şi planurilor. Fondurile pot sprijini următoarele activităţi de promovare a exportului agroalimentar: informaţii privind calitatea agroalimentară, promovarea consumului de produse poloneze, finanţarea participării la expoziţii şi târguri, cercetarea pieţei, formarea producătorilor şi sprijinirea organizaţiilor de producători în participarea activă la forumurile internaţionale“.
Iar eforturile polonezilor se văd în statistici. Astfel, Polonia are zece companii producătoare de alimente în topul celor mai mari jucători din Europa Centrală şi de Est, în timp ce România nu are niciun astfel de producător în Top 500 cele mai mari companii din Europa Centrală şi de Est, realizat de Coface, companie de analiză şi consultanţă. Per total, industria alimentară româ¬nească are o cifră de afaceri de 14 miliarde de euro, în timp ce doar primele zece companii din sector din Polonia depăşesc această sumă.
România a înregistrat, în 2022, schimburi comerciale cu Polonia în valoare de 10,94 miliarde de euro, conform datelor de la CCIR.
Dar dacă ne uităm la importuri versus exporturi, aducem din Polonia produse alimentare, băuturi şi tutun de 544 de milioane de euro şi trimitem acolo produuse în valoare de 163 de milioane de euro, arată datele de la Institutul Naţional de Statistică (INS).
Daniel Donici, managing partner, Artesana: „De asemenea, este importantă, reducerea dependenţei de mărcile proprii ale retailerilor şi sprijinirea dezvoltării de branduri puternice, inovatoare ale producătorilor, putem contribui astfel semnificativ la creşterea sectorului agroalimentar românesc”.
Dan Mutu, proprietar, Râureni: „Principalul motiv pentru care observăm o prezenţă mare a conservelor din afara ţării sau cu materii prime importate în magazinele din România este legat de preţ”.
realizată cu susţinerea
Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.
ABONEAZĂ-TE