ZF Logistica Businessului. Mihail Ştefan, ROMEPS: „Sunt 2.500 de oameni în producţia de polistiren şi ar fi nevoie de 25% în plus pentru ca industria să funcţioneze confortabil“

♦ România are în jur de 30 de fabrici în care se produce polistiren, iar capacitatea de producţie este excedentară nevoii naţionale ♦ În acest moment, toate unităţile de fabricare pot produce circa 6,5 milioane de metri cubi de polistiren pe an, dar consumul local este în jurul a 4,5 milioane de metri cubi.

Industria producţiei de polistiren din România numără aproximativ 2.500 de oameni, însă, la fel ca majo­ritatea sectoarelor din construcţii, se confruntă cu deficitul de personal.

„Ar mai fi nevoie de 25% supli­mentar, pentru ca industria să poată funcţiona confortabil. Vorbim de o in­dustrie care are momente de vârf - în anotimpul cald - şi perioade cu pro­duc­ţie scăzută. Şi restul ţărilor din Balcani se confruntă cu probleme cu forţa de muncă“, a spus Mihail Ştefan, director executiv la ROMEPS (Aso­cia­ţia Producătorilor de Polistiren Expandat din România), la emisiunea online ZF Logistica Businessului.

România are în jur de 30 de fa­brici în care se produce polistiren, iar capa­citatea de producţie este exce­dentară nevoii naţionale. În acest moment, toa­te unităţile de fabricare pot produ­ce circa 6,5 milioane de metri cubi de polistiren pe an, dar consumul local este în jurul a 4,5 mili­oane de metri cubi. Exportul nu este o mişcare raţio­nală, deoarece este vorba despre un produs voluminos şi uşor, iar costurile logistice fac ca transportul peste gra­niţe să nu fie rentabil.

„Cea mai mare capacitate de pro­ducţie o are Sika, după preluarea AdePlast. Urmează Austrotherm, Hirsch Porozell. Piaţa este evaluată la circa 100 de milioane de euro, iar vari­a­ţiile sunt mici de la un an la altul.“ Materia primă pentru producţia polistirenului – perlele de stiren – se cumpără din diverse părţi ale lumii, având un „termen de valabilitate“ de aproape jumătate de an de utilizare în condiţii optime. România cumpără perle de stiren atât din Europa, cât şi din Asia.

„Polistirenul expandat poate fi folosit la o multitudine de lucrări – cel mai frecvent se foloseşte în construcţia de locuinţe, dar şi la lucrările de viaducte, de exemplu. În asociaţia ROMEPS avem cinci producători, iar la nivelul întregii ţări există 20 de producători, însă unii dintre ei nu funcţionează decât în perioadele în care există vârf de cerere.“

După ce preţurile diferitelor materiale de construcţii au trecut printr-un carusel al scumpirilor în ultimii doi ani, Mihail Ştefan spune că acum variaţiile nu mai sunt foarte mari la polistirenul expandat, iar preţurile s-au stabilizat, la fel şi fluxurile de aprovizionare. În aceste condiţii, termoizolarea unei case costă acum cu 5-8% mai puţin faţă de vara trecută.

„Aşteptăm PNRR care să accelereze piaţa, pentru că ştim că sunt proiecte aprobate. Acum autorităţile locale depun proiecte, sunt aprobate, dar aşteptăm să ajungă fondurile şi să înceapă procesele concrete de reabilitare – moderată sau aprofundată. Capacitate există. Bugetul total este de 2,2 miliarde de euro, dintre care 1,2 miliarde de euro pentru clădirile publice, iar restul pentru cele private.“

Atragerea fondurilor din PNRR şi folosirea lor pentru lucrările de reabilitare prin programul Valul Renovării ar putea genera un avans de peste 5% al pieţei de polistiren în acest an.

Cea mai dinamică zonă a României din punctul de vedere al cererii de polistiren pentru construcţii este Bucureşti-Ilfov, urmată îndeaproape de zona de vest a ţării, spune directorul ROMEPS.

„Ca tendinţe, vedem că se caută acum o grosime mai mare a polistirenului pentru termoizolaţii, pentru o eficienţă şi mai mare“, adaugă Mihail Ştefan.

Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă promite că 2.000 de clădiri şi 1.500 de blocuri vor trece prin procese de reabiliare la nivelul întregii ţări prin programul Valul Renovării. După termoizolare, consumul de energie termică al unei clădiri ar trebui să se reducă cel puţin până la jumătate.

Potrivit jucătorilor din domeniul construcţiilor, România ar trebui să investească aproximativ 13 miliarde de euro în eficienţa energetică a clădirilor până în 2030 pentru a-şi atinge obiectivele privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi tranziţia la o economie neutră din punct de vedere climatic.