Cea mai recenta dezbatere din cadrul Intalnirilor Romaniei literare, desfasurata, ca si precedentele, la Clubul Prometheus si moderata de Ioana Parvulescu, a fost una cu scantei. Nici nu avea cum sa fie altfel, data fiind tema ei: A cui este literatura romana? Despre dreptul de autor si editarea clasicilor.
Desi eram destul de avizat asupra tensiunilor din sfera proprietatii intelectuale, am realizat, pe parcurs, ca aveam multe de aflat si cateva lucruri esentiale de inteles. Cunoscand blocajele datorate unor mostenitori sau abuzurile unor editori, nu aveam totusi acea structura legal-rationala in care sa integrez faptele, laolalta cu rezolvarea lor juridica. Daca am plecat cu o mai buna intelegere a fenomenului, aceasta se datoreaza in special lui Eugen Vasiliu si Anei Diculescu-Sova, participanti activi si ultracompetenti la dezbaterea cu pricina. Directorul adjunct al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor (ORDA) si la fel de cunoscuta avocata au abordat frontal problematica aceasta cu potential conflictual, venind insa cu acele nuantari, particularizari atat de necesare. "Faptele dicteaza dreptul", ne-a reamintit Ana Diculescu-Sova, aratand ca actiunile in justitie pot fi purtate atat de mostenitorii inselati, cat si de editorii abuzati. Articolul 33 din Legea Drepturilor de Autor prevede, dupa cum a punctat Eugen Vasiliu, utilizarea de texte cu o intreita conditie: citatele sa fie conform bunelor uzante; preluarea de fragmente sa nu contravina exploatarii normale; detinatorul drepturilor sa nu fie prejudiciat material si moral.
Ar trebui sa citim cu maxima atentie aceasta lege, atat in litera, cat si in spiritul ei; si ar trebui, de asemenea, sa facem cunoscute acele cazuri in care s-a ajuns la un blocaj cultural. Cand un editor tine in sertar opera unui scriitor important, fara s-o publice intr-un interval de timp rezonabil (vezi Editura Vinea, la care nu apare opera poetica a lui Cristian Popescu) sau cand un mostenitor vine cu pretentii ce anuleaza, practic, editarea unor texte ale autorului mostenit (pretentiile financiare complet nerealiste ale lui Andrei Voiculescu pun sub semnul intrebarii includerea unui poem de Vasile Voiculescu in manualele scolare), ne aflam in campul exercitarii abuzive a unui drept. Mai grava inca este situatia editiilor critice, in care o mana de eminenti specialisti (Niculae Gheran, Tiberiu Avramescu, George Pienescu, toti prezenti la dezbatere) se bat cu morile de vant pentru a edita opera marilor nostri autori. O munca sisifica, "recompensata" cu subventii si stipendii de batjocura. Cu umor negru, Niculae Gheran, editorul integralei Rebreanu, a propus ca acesti specialisti sa fie angajati gunoieri si sa mature strazile din jurul Academiei. Ar fi mai castigati! Un amplu dosar cu aceasta dezbatere veti putea citi in numarul urmator al Ziarului de Duminica.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
