SIMEZE

Adierea bucolica a culorilor

12 oct 2007 Autor: Corneliu Antim

E toamna. Lumina isca-n retine rasfatul catifelat al culorilor. Inca un anotimp al picturii! Asa trebuie sa fi gandit Bradenii - Traian si Angela Popa - cand, la Galeria Artelor de la Cercul Militar National, au consimtit sa-si serbeze (artistic) "nunta de aur". Cu putin timp in urma, maestrul Bradean a trecut de-a opta borna decenala a vietuirii pe aceasta lume. Fostul zetar, banatean, impins in bratele artei de pictorul Anastase Demian, instruit la inaltele scoli ale maestrilor Julius Podlipny (in desen si gravura) si Alexandru Ciucurencu (in pictura de sevalet), este astazi un reper semnificativ al picturii noastre contemporane, continuator al fertilei traditii postpalladiste.

Provenind dintr-o familie de plasticieni prestigiosi din Iasiul natal, Angela Pop-Bradean a studiat pictura tot cu Ciucurencu, bucurandu-se astfel de o tutela artistica solida. Ambii pictori sunt posesorii unor cariere artistice impozante, cu zeci de expozitii la activ, in tara si in strainatate. Tablourile purtand semnatura lor sunt ravnite de colectionari si muzee, constituindu-se inca de pe acum in fondul capital al culturii romane.
Simbioza artistica a celor doi Bradeni a ajuns, in aceasta venerabila rascruce a carierei lor, la un soi de contopire/intrepadrundere de accente stilistice, care ii fac mai mult decat afini. Exp
ozitia de la Cercul Militar ilustreaza mai mult ca altadata puntile lor de legatura, modelul comun de sensibilitate vizuala, similitudinile tematice si registrul principal al preferintelor cromatice. Asa incat anevoie se mai pot distinge, dincolo de aceste consonante fenomenologice subtile, hotarele individualitatii artistice ale fiecaruia.
Acesta pare a fi si elementul de atractie al actualei expozitii: omogenitatea stilistica datorita acestei miraculoase compatibilitati reciproce, care certifica evolutia ambilor artisti sub aceeasi zodie a continuitatilor in spiritul valorilor perene conservate de mostenirea picturala autohtona si, desigur, "duhul Ciucurencului" care le-a mladiat si inca le mai indrituieste vocatia artistica.
Cu toate acestea, intre cele doua peneluri sunt sesizabile peceti stlistice care ii diferentiaza. Daca paleta Angelei Popa pare mai impastata, semn al unei senzualitati si al unei energii imperative, artista optand predilect pentru culoarea saturata, pura, la Traian Bradean pasta lasa lumina sa vibreze in rafinate transparente si in tonuri mai difuze, edulcorate pana la catifelare. Ceea ce confera picturii sale acea intimitate cordiala, aproape domestica, cu care ne-a obisnuit dintotdeauna. Compozitional, cel putin in peisaj, mizele sunt aceleasi (a se proba cu "mostrele" pictate de ambii pe Valea Buzaului), dar perceptia optica, mai radicala, mai transant realista la Angela Pop, este transfigurata liric in panzele lui Traian Bradean. Aceasta nota de infiorare bucolica a imaginii pictate face din tablourile mesterului Bradean un teritoriu al desfatarii vizuale. Asa cum ne-a obisnuit indelunga ontogeneza postimpresionista, in descendenta careia se inscrie si filosofia picturala a artistului.
Daca ne referim la staticele cu flori, prezente statornic in creatia ambilor, trebuie observata tendinta Angelei Popa de a barochiza compozitia, de a-i conferi carnalitate; o senzorialitate pregnanta prin exaltarea materiei cromatice in atractive armonii de contrast. Traian Bradean, in schimb, recurge la compozitii de un sintetism extrem (ciclul Lalelelor, de pilda), intr-o demonstratie de lapidaritate a expresiei picturale bazata pe sugestivitatea eleganta a desenului si pe austeritatea tonurilor folosite (trei sau patru). Ca si in tema Florilor, Traian Bradean continua stralucitor traditia, atat de fecunda la noi, a Nudurilor palladiene. In acest sens, ar trebui evocata aici si "fratietatea" de viziune, sensibilitate, rafinament cromatic si rigoare in desen, cu Henri Catargi, aproape uitat azi, cu care mesterul Bradean are afinitati ce tin de subtila genealogie artistica.
Ar mai fi cate ceva de spus despre portretistica Angelei Popa, de elevata precizie si eleganta in redarea caracterelor si a specificitatilor (Suita "oseneasca", de exemplu), un gen in care artista isi domina companionul, ca si despre faimoasele alegorii cu cai ale lui Traian Bradean. O tema care l-a impus in pictura generatiei sale, la mare concurenta cu Aurel Nedel, colegul sau, si cu Nicolae Iorga. Este indeajuns sa remarc una dintre cele mai spectaculoase lucrari din actuala expozitie. Acel personaj longilin purtandu-si calul de darlogi pe un damb, proiectati pe un orizont albastru, aidoma unui Don Quijote autohton cu Rosinanta sa, in fata unui hau, ambii vazuti din spate. O proba de virtuozitate plastica prin dinamica expresiva a formelor realizate din conture liniare si valoratii de alburi si griuri. Este locul unde Traian Bradean se simte pe deplin "la el acasa". Iar posteritatea este pregatita sa-l retina ca atare!

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 12.10.2007

Intră în comunitatea Facebook Ziarul Financiar, locul unde ziarul vorbeşte cu tine
Cuvinte cheie:
Adierea
, bucolica
, a
, culorilor
Vizualizari:
Printeaza
Intră în comunitatea Facebook Ziarul Financiar, locul unde ziarul vorbeşte cu tine