La inceputul anului 1990, Sergiu Celibidache, venit la Bucuresti impreuna cu orchestra din Munchen, a oferit o minunata interpretare a unei simfonii de Anton Bruckner. Publicul a reactionat cu entuziasm, mai ales ca, in acea perioada, euforia generala inca dainuia. Un singur spectator dadea semne de enervare: cunoscutul compozitor Pascal Bentoiu. Nu cu prestatia muzicala avea el ce avea, ci cu modul in care aplauda publicul. Spectatorii se sincronizau spontan, batand din palme regulat, la unison. Atmosfera nu era de sala de concert, ci de sala de sedinte: stilul congreselor PCR, popularizat de TVR, isi pusese amprenta asupra persoanelor recent eliberate.
Obiceiul s-a pierdut cu timpul. A ramas insa greu de explicat reactia publicului, chiar la spectacole mai putin decat modeste. Spectatori care, in mod vizibil, s-au plictisit in timpul reprezentatiei - s-au foit, au susotit, s-au jucat intens cu celularele -, se ridica, la final, in picioare, aplauda cu indarjire, ba chiar si ovationeaza ca la meci. Daca stai linistit la locul tau si aplauzi cu moderatie, esti privit reprobator; daca reactionezi negativ, eventual provocator, starnesti scandal.
Pe vremea cand teatrul era o arta populara, aplauzele, ca si huiduielile, erau sincere si spontane. De indata, insa, ce elitele au inceput sa guste arta dramatica, lucrurile s-au complicat. S-au organizat cabale pentru a face in ciuda cate unui autor. La premiera, Fedra, capodopera lui Racine, a cazut: cei din "lumea buna", de coniventa, au mers in corpore sa aplaude, in aceeasi seara, piesa omonima, astazi uitata, a lui Pradon. Au ramas in istorie succese fulminante ale unor spectacole care raspundeau gustului public al vremii, cu piese ca Nunta lui Figaro de Beaumarchais sau Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand. Au ramas in legenda monstri sacri ca Alexander Moissi, Rachel, Eleonora Duse, Edouard de Max, Sarah Bernhardt, care starneau ovatii, orice ar fi jucat. Se cunosc si situatii in care publicul, sau o parte a sa, a protestat vehement, atunci cand i s-au contrazis asteptarile. Hernani a starnit, la premiera, o adevarata batalie, iar Sacre du printemps, un scandal. Provocarile modernitatii au sfarsit prin a blaza. Astazi, nimeni nu protesteaza vehement, de teama de a nu parea "depasit".
Putinii care-si doresc, vorba Mitei de la Ploiesti, "scandal cu orice pret" invoca, in sprijinul lor, cazuri recente de huiduieli emise in locuri ilustre: de pilda, la Scala din Milano. Ar trebui sa stie ca, in majoritate, acestea sunt aranjate. Angela Gheorghiu n-a putut patrunde la Scala, cata vreme Ricardo Muti a fost director acolo. Cand nu a mai putut s-o impiedice, contractul sau expirand, Muti a adus, pe cheltuiala lui, autobuze pline cu consateni de la Bergamo, pusi sa o huiduie pe diva antipatizata de maestru.
Personal, cred ca reactia corecta, in caz de neplacere, este una detasata si rece. A merge la teatru e ca si cum ai merge intr-o vizita. Gazda isi asuma conditia de regizor: face distributia, stabilind invitatii; pregateste decorul, aranjandu-si casa; asigura ambientul sonor, alegand muzica de fond. Rezolva si regia tehnica, la bucatarie. Mai mult, se comporta si ca dramaturg, pregatind subiecte de conversatie care sa intereseze. Uneori, petrecerea e reusita, alteori, nu. Cu toate acestea, nimeni nu huiduie gazda. Musafirii isi iau ramas-bun in mod politicos, doar ca multumesc, in loc sa aplaude. Cine simte ca a pierdut vremea, va declina orice invitatie ulterioara. Impotriva analogiei, se poate obiecta ca publicul plateste, deci ar fi dreptul lui sa-si manifeste nemultumirea fara retineri. Argumentul e fals, doar in vizita mergi cu un cadou care costa, de regula, mai mult decat un bilet la teatru si, cu toate acestea, nu-i dai gazdei cu el in cap. Se poate spune, de asemenea, ca, la o petrecere privata, spectatorii sunt si actori. Un public bun nu este unul neaparat entuziast, ci unul receptiv, care stie sa-si joace bine rolul, acela de a intelege si de a comenta, nu acela de a aplauda cu exagerare sau de a huidui cu inversunare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
