Există o serie de asemănări şi deosebiri între soarta celor două femei care au avut relaţii sentimentale cu conducători revoluţionari sud-americani, Tamara Bunke, iubita lui Che Guevara, şi Marita Lorenz, metresa lui Fidel Castro. Amândouă sunt de origine germană şi au venit în Cuba. Deosebirile sunt destul de marcante: în vreme ce Bunke şi-a găsit un „sfârşit revoluţionar” în America de sud, Marita Lorenz şi-a continuat cariera, ba chiar se poate spune că a prosperat.
Un „roman de amor” la Havana
Născută la Bremen în 1939, după ce a fost internată în copilărie, împreună cu părinţii ei (tatăl-căpitan de vas, mama actriţă americană) în lagărul de concentrare nazist de la Bergen-Belsen timp de cinci ani, Marita Lorenz vine în Cuba în 1959, Îşi însoţeşte tatăl, căpitanul pachebotului „Berlin”, într-o călătorie din Germania la New-York, cu escală la Havana.
Pe parcursul escalei, Castro urcă pe vas, remarcând-o pe tânăra germană, de care se va îndrăgosti. După ce Marita ajunge la New York, Fidel o convinge să vină în Cuba, oficial ca interpretă a sa. Locuiesc împreună la hotelul Havana Libre. După câteva luni rămâne însărcinată, dar, la insistenţe lui Castro, întrerupe sarcina. Mai târziu, unele surse vor susţine că, de fapt, Castro ar fi dorit copilul. În intervalul de timp în care a trăit alături de Castro, Marita a dus o existenţă de lux care nu prea se potrivea cu austeritatea care domnea atunci în Cuba.
De fapt, Castro nu avea cum să ştie că, în 1960, Marita fusese recrutată de CIA. De altfel, curând Marita va părăsi Cuba.
Marita mai are o relaţie sentimentală şi cu fostul preşedintele al Venezuelei, Pérez Jímenez, refugiat in Statele Unite, căruia i-a născut o fiică.
…şi un „roman de spionaj”
Există prezumţia că Marita a participat la una din multele tentative de asasinare a lui Castro prin otrăvire. Se pare că fusese recrutată de un agent CIA, Francesco Fiorini care îi dăduse şi pilule cu otravă pentru a fi puse în mânarea pe care liderul cubanez trebuia să o consume, dar acesta, ca în cazul atâtor alte tentative de suprimare, a supravieţuit.
Atunci când se va întoarce pentru scurt timp în Cuba, îi relatează lui Castro despre această tentativă, dar susţine că nu a dat curs planurilor de asasinat şi că încă…îl iubeşte.
Ultima dată, Marita şi Castro se revăd în 1981.
Curând însă, în viaţa Maritei au intervenit o serie de schimbări importante.
După ce, în 1960 fusese recrutată de CIA, în 1970, se căsătoreşte cu un om de afaceri şi este recrutată de data aceasta de FBI, pentru a spiona diplomaţi sovietici de la ONU.
Mai târziu, Marita, îşi aduce contribuţia la elucidarea unor împrejurări legate de întrebarea care continua (şi va continua!) să preocupe societatea americană:
Cine l-a asasinat pe preşedintele Kennedy ?
În anii 1970, Marita declară că în spatele acestui asasinat s-a aflat gruparea de militanţi anti-cubanezi cu care a stabilit legături şi Lee Harvey Oswald puţină vreme înainte de moartea preşedintelui american.
În 1977, Marita declară ziarului „New York Daily News” că l-a întâlnit pe Oswald în 1963 într-o casă conspirativă din Miami, aparţinând celor care organizau aşa-numita „operaţie 40”, având drept scop asasinarea lui Kennedy. Câţiva membri ai acestei grupări se deplasaseră la Dallas, cu intenţia de a ataca un arsenal, dar s-au reîntors curând la Miami.
Aceste afirmaţii au fost contrazise de Frank Anthony Sturgis, un militar american care, după ce îl sprijinise pe Castro să ia puterea, va deveni un duşman al său. Se pare că Sturgis acţiona ca agent sub acoperire pentru CIA. Însă el a afirmat că nu a avut nimic de a face cu asasinarea lui Kennedy şi că Marita a fost „presată” de un agent comunist pentru a face aceste declaraţii.
Speculaţiile merg mai departe şi ziarul evocat mai sus menţionează o eventuală implicare a CIA în asasinarea lui Kennedy, iar alte publicaţii adăpostesc declaraţia Maritei după care „a condus la Dallas o echipă de asasini din care făcea parte Oswald.”
Marita Lorenz a făcut asemenea declaraţii şi în faţa unui Comitet care ancheta asasinarea lui Kennedy, dar ele au fost considerate „nerealiste”.
Totuşi, aceste declaraţii au fost avute în vedere în unele volume consacrate asasinării lui Kennedy: „Plausible Denial” de Mark Lane” (1991) şi „The Last Invesutigation” de Gaetano Fonzi (1993).
O „Mata Hari americană”
…a fost numită Marita Lorenz de unele ziare americane care au considerat-o o „doritoare de aventuri”, dar şi o „oportunistă”.
În tot cazul, Marita a devenit subiectul unei întregi bibliografii. Mai întâi, a publicat în 1993, colaborare cu Ted Schwarz, volumul „Marita: Povestea de dragoste şi spionaj a unei femei extraordinare de la Castro la Kennedy”. În 2001, îşi publică, în limba germană, autobiografia sub titlul „Dragă Fidel. Viaţa mea, dragostea mea, trădarea mea”. Titlul trădează o recunoaştere, dar şi regrete (prea) târzii...
În fine, în 2000, este realizat documentarul german „Dragă Fidel-povestea Maritei”. Cu această ocazie, călătoreşte la Havana, dar Castro refuză să se întâlnească cu ea…
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
