Hotarat lucru, prima editie a Targului de carte Bookfest, asteptata cu atata curiozitate, a fost o altfel de sarbatoare a cartii. Suspendat intre doua targuri celebre: unul in vecinatatea caruia avea sa-l aduca spatiul de la Romexpo - Gaudeamus - si celalalt, Bookarest, caruia avea sa-i imprumute ceva din denumire plus multimea de nostalgici cu care trebuia sa dea ochii si carora era dator sa le compenseze lipsa terasei "Motoare" si a spatiului cunoscut si usor accesibil de la Teatrul National, Bookfest nu a semanat deloc cu niciunul dintre acestea. N-a fost ceea ce s-ar putea numi un targ "popular".
A fost unul dintre putinele lucruri care incep cu stangul, dar se termina bine. "Cearta" cu Ministerul Culturii pentru o eventuala finantare, care pana la urma n-a mai venit, n-a facut decat sa atraga atentia asupra lui. Este genul de publicitate pe care Gabriel Liiceanu, presedintele Asociatiei Editorilor din Romania - cea care a organizat integral evenimentul -, nu si-ar fi dorit-o, dar care pana la urma i-a folosit. Bugetul total de 255.000 euro a fost adunat in intregime de la sponsori precum Vodafone (sponsor principal), McCann Erikson, AIT Forum Auto, importatorul Volvo in Romania, si Alka Group. I-am insirat aici doar pentru ca alchimia adunarii banilor pentru un asemenea eveniment si de la asemenea sponsori ar putea interesa pe oricine. Este o arta sa convingi pe cineva sa-i dea, fie si pentru un eveniment cultural, sau mai ales pentru unul cultural. Dar nu este un secret asa cum suntem tentati sa credem de fiecare data cand vine vorba de bani. Adica, nu in acest caz. Liiceanu explica simplu ca toata "negocierea" pentru adunarea lor a durat "vreo jumatate de ora". Iar Bogdan Enoiu, director executiv la McCann Erickson, raspunde de partea cealalta la curiozitatea noastra - cum poate fi convinsa o firma mare sa sponsorizeze un eveniment cultural?: "Am vrut sa respiram si noi macar o perioada aerul rarefiat din jurul dlui Liiceanu...". Ei da! Deci cheia era sa te cheme Liiceanu.
Pe tunelul lung si albastru ce leaga precum terminalul unui aeroport intrarea Romexpo de halele cu standuri, ai timp suficient sa-ti faci tot felul de ganduri despre ce vei gasi in fundul curtii, la 13-15. Si poti sa ti le faci linistit. Miroase a tei (micii sunt mai in fata) si te intersectezi cu lume ce cara carti in niste sacose devenite de-acum "brand", le recunosti usor: portocaliul inchis de la Humanitas, galbenul de la Teora, negrul de la RAO si unele delicate ca niste acadele roz-deschis, de la Corint Junior. Studentii mananca croissante de la magazinul itit ca din senin in dreapta drumului si intre inghitituri vorbesc la telefon cu prietenii - "da, e fain, vino si tu!". In fata, la terasa, scriitorii nostri sunt deja la a patra bere. Azi se descurca cu banii, o bere e 50.000!
N-am avut niciodata dimensiunea a ceea ce inseamna halele 13-15. Am mai intrat aici doar la niste targuri cu utilaje monstruoase, excavatoare, barci, tractoare, care inghiteau spatiul, asa ca niciodata acesta nu mi s-a parut atat de generos ca acum. Primul lucru care te izbeste la privire este un postament urias, asta e cuvantul, ridicat cam la un metru de la nivelul solului, desi pare mult mai sus, de o culoare pe care n-as sti sa v-o descriu, as spune ca e turcoaz, ceva intre verde si albastru luminat intens prin niste reclame care afara s-ar numi "outdoor", dar care aici seamana cu niste carti pe inaltime, cu felinar inauntru. Pe ele troneaza copertele de la "Codul lui Da Vinci" si fotografia ultrastilizata a doamnei Clinton de pe coperta "vietii" ei povestite. Recunosti imediat editura RAO. Treci mai departe sau urci cele trei-patru trepte pana la rafturile unde adasta aerisit cartile.
Spatii de trecere generoase si o mare disperare: nu ma pot orienta, pentru ca, desi recunosc editurile asezate dupa geografia puterii lor pe piata cartii, dispuse in mare parte ca si la alte targuri, ma intorc de trei ori in acelasi loc, nu stiu pana unde se intinde targul, trec dintr-o hala in alta fara sa-mi dau seama, n-am invatat spatiul. Primul tur este de recunoastere. Am inteles asta dupa cinci zile de targ. Nu-l poti strabate "din scurt". E si pacat sa nu ai o zi de pierdut aici, nu numai pentru motivul rautacios ca daca tot ai dat 40.000 de lei vechi pe intrare e bine sa profiti de tot ce poti in interior (mai ales ca, odata iesit, biletul nu mai e valabil), ci pentru ca la tot pasul sunt lucruri care te prind.
In primul rand, poti vedea de aproape cartile: le poti pipai, le poti rasfoi, poti intreba despre ele, poti face mofturi. Sunt spatii pentru expunere asa cum nu am mai vazut. Aproape pentru fiecare carte in parte! La marile edituri, mai ales la cele care editeaza cataloage, antologii, enciclopedii, compendii, dictionare, cartile sunt expuse "din fata" in toata splendoarea copertelor, nu "pe cant", si sunt cel mult la inaltimea unui stat de om. Sunt reduceri peste tot, cea mai generoasa la Humanitas - 50%! Evenimente, la tot pasul. Lansari, pe banda, in spatiile special amenejate, dar si la stand, nu are rost sa le eumeram, sunt cu sutele. Castigul major - acustica. Desi sunt si cinci lansari simultan, sunetul nu se suprapune. Nu auzi la un stand ce se intampla la altul. Doar la unul dintre spatiile generoase, "Agora", se fac probe de microfon care pe moment iti sperie linistea: "Mihai, ma auzi, doi-zece, proba?!". Da, Mihai va aude ca si cei de la Editura Humanitas, stand pozitionat chiar in fata Agorei, care raman pentru moment siderati, la fel ca si restul targului.
Fiecare editura isi etaleaza noutatile, pe care, daca un afis nu le promoveaza special, ti le "povestesc" editorii la stand. Este partea poate cea mai putin buna a acestui targ. Daca nu ai un program care sa-ti spuna ce anume este nou la fiecare editura sau nu esti un foarte bun cunoscator al editiilor si colectiilor, al autorilor si traducerilor la zi, nu stii ce anume este diferit fata de ceea ce vezi la Dalles sau in alte librarii, ce anume este creat special pentru acest targ, care sunt ultimii autori publicati la editura respectiva.
Cartile se cumpara, este si o febra a cumpararii: la doua exemplare luate, ti se deconteaza biletul de intrare, dincolo sunt reduceri de 20%, daca pleci acasa cu carti de la nu stiu ce editura, primesti si un cadou sau abonament la o revista. La Corint, un Aldulescu nou, il cumpar, mi-l pune fata de la stand intr-o simpatica sacosa roz-bombon, aceeasi pe care o vazusem in mana unor studenti la intrarea in targ. In ea se dau de regula carticelele pentru copii din nou-creata colectie "Angelina Ballerina", sper ca Aldulescu sa nu afle!
Un designer special
Targurile de carte de la noi nu au dat mare atentie unitatii ideii de promovare. De o simplitate si un bun-gust desavarsite, logo-ul, denumirea si in genere tot ce a insemnat afis publicitar sau marca a Bookfest au atras atentia prin spiritul vesel, fara zorzoane, serios fara sa fie sobru si prin unitatea ideii. Avand aerul frantuzesc al elaboratelor afise care prezinta targul de la Paris, impecabile ca realizare, cele pentru acest targ au fost create de o singura minte: designerul, copertistul, profesorul Razvan Luscov, cel care a realizat grafic si standurile AER cand aceasta a reprezentat Romania la targurile de carte de la Frankfurt si Paris. Si denumirea de "Bookfest" este tot a lui. Il intreb de unde aceasta denumire, care se apropie ca pronuntie de marile "Bookfair"-uri de la Frankfurt, Paris, Moscova, Leipzig. "Am vrut sa exprim bucuria. Dna Doina Marian, directoarea de la AER, nu avea o denumire pentru acest targ, el nu se mai putea denumi Bookarest ca atunci cand era organizat de Mihai Oroveanu. Asa m-am gandit la 'fest'". Ii spun ca seamana ca stil cu francezii. "Asa este. Sunt un mare admirator al graficii franceze si germane. Am fugit de sobrietatea mesajului vizual. M-am gandit ca totul trebuie sa fie un lucru viu, jucaus". Creatiile au fost predate pentru productie firmei McCann Erickson, dar atentie!, fara conceptie, asa cum a crezut si titrat presa in Bucuresti. Firma McCann, desi este firma de publicitate, nu a lucrat la creatie, care este integrala opera lui Luscov.
Recunoasteti editorul?
O idee cu adevarat buna pentru a testa cunostintele cititorilor in materie de marca a unei edituri este cea pe care AER a numit-o "Recunoasteti editorul?". Un spatiu aerisit, aproape de intrare, unde te poti juca. Pe un perete intreg sunt insirate 18 variante de coperta ale unei carti imaginare: "Cinci zile fierbinti" de Paul Carteianu, un autor fictiv. Cele 18 variante apartin tot atator edituri ca maniera de realizare, grafica, marca. De la negrul compact al unei colectii de la Polirom cu o bulina rosie sus, pana la coperta alba, mata si litera foarte inalta a unei edituri ca "Elena Francisc Publishing", trebuie sa recunosti fara nicio eroare cine a realizat coperta. Nu e foarte greu, dar nici usor. AER premiaza castigatorii in fiecare zi cu carti din partea editurilor care reproduc acea coperta si abonamente la revista "Igloo", partener pentru acest joc.
In groapa cu lei
Cu siguranta, unul dintre castigurile majore ale Targului sunt evenimentele conexe lui. Daca ar fi venit doar pentru a cumpara carti si a bea o cafea, cititorii, oricat de pasionati ar fi fost ei, s-ar fi plictisit. Astfel, in asa-numitele spatii de animatie au avut loc evenimente cu carul, timp sa fi fost, pentru ca nu te puteai imparti decat prin excludere. "Salonul unde se discuta" a fost un astfel de spatiu, dar dezbaterile nu m-au convins decat de faptul ca, desi intentia este buna, parteneri de discutie nu exista. Romanilor nu le plac argumentele, ci doar fixatiile si datul cu parerea. Si le mai place ceva foarte mult: sa fie penibili in public, patetici si lingusitori cu organizatorii. "Polemicile" zilei n-au fost asadar decat incercari in mare parte oneste din partea celor care au initiat discutiile, dar lipsite de orice substanta, din motivele pe care le-am expus mai sus. Din acest punct de vedere, intr-adevar reprezentativ pentru cititorii romani, participanti la targuri de carte, au fost intrunirile denumite "La dispozitia publicului", in care vedete-jurnalisti precum Cristian Tudor Popescu, Robert Turcescu, Emil Hurezeanu sau Mircea Dinescu s-au aruncat in "groapa cu lei" (dupa expresia lui Gabriel Liiceanu) si au acceptat sa fie ciopartiti de catre public, ei care, ca jurnalisti, fac cel mai des acest lucru - sunt necrutatori cu altii. Groapa cu lei a reusit sa-mi ridice parul in cap de platitudini si de penibil. A reusit sa ma convinga de faptul ca CTP, ne place, nu ne place, are intr-adevar o extraordinara priza la public, care il aproba pe loc, orice ar spune, pentru ca, desi uneori nu are argumente, are un firesc fara margini de a se comporta si un limbaj convingator chiar cand nu are ceva de spus. Turcescu insa e dezamagitor in public, chiar daca la emisiunea dumnealui isi face treaba bine. "Mass-media sa nu credeti ca e ceva, asa, lejer si frumos cum pare, nu, e plina de munca, stress si emotii etc." Daca spuneti dumneavostra, dle Turcescu... Bine ca ne luminati, ca nici nu ne-ar fi dus capul la asa ceva.
In studioul "Realitatea", partenerul TV exclusiv al evenimentului, filmat cu patru camere puse pe trepied in patru unghiuri diferite, cu un decor format din vreo zece cosuri de flori ca la marile dive ale operei, in spate cu o canapea din piele alba si un afis rosu-steag pe fundal, apare CTP in pantaloni crem si tricou negru, plus, pentru stil, o "jaca" (cum i-ar spune Mircea Cartarescu) sport bleu-pal cu albastru! In picioare, pantofii plini de praf arata ca a umblat mult pe afara. Romanii nostri l-au intrebat de toate, cum sa-si creasca copiii intr-o lume ca asta unde forta anturajului, iata, "bate" educatia, iar mirajul infiintarii unei trupe si a vedetismului usor de obtinut le taie avantul de la invatatura, de unde pot cumpara cartile lui, despre crestinism si comunism, despre umor si bascalie, despre integrarea in UE. Despre cultivarea pomilor fructiferi si subtierea stratului de ozon, e adevarat, nu l-au intrebat. A raspuns cu rabdare si cu strambaturile lui obisnuite, am inteles ca daca ne integram nu va fi "da bine" chiar de a doua zi si ca "intelighentia", cuvantul pe care ii place sa-l foloseasca atat de des, nu e chiar asa de simplu de analizat cum pare. In mare, oamenii nu erau curiosi sa afle nimic, voiau doar sa se auda intrebandu-l pe marele CTP ceva. Sa aiba microfonul in mana cateva secunde in fata unei camere.
Eclipsat cu totul, la standul editurii Curtea Veche, Tudor Octavian urmareste cu un suras enigmatic spectacolul desfasurat in fata lui si asteapta in zadar sa apara vreun cititore care sa-i cumpere cartea cu "Povestiri" si caruia sa-i dea vreun autograf. Sunt toti "dincolo", il asculta pe guru. Nici Editura Economica nu mai vinde nimic de vreo jumatate de ora, intrarea la stand e blocata de carele Realitatea care transmit in direct "soul".
"Dragutenii" de targ
Circula prin tot targul niste baloane negre cu stil, daca exista baloane cu stil, pe care scrie "Dilemateca", este modul in care "Dilema veche" isi promoveaza noua revista de lectura "aleasa". Cei de la standul Dilema si le-au prins de bluejeans-i si umbla asa cu ele prin targ, o ora mai tarziu apar si alti tineri cu ele legate la spate in acelasi stil, dar care nu apartin Dilemei. Inseamna ca moda se adopta repede. Cei de la Polirom impart niste brosuri mici cat palma cu rezumate ale unor carti editate de ei. Citind intai rezumatul, poate treci pe la stand sa cumperi. Niste care de lupta egiptene, dar pe inaltime, care nu-mi dau seama pe ce "carburant" se pun in miscare, cu sigla Bookfest imprimata pe fata, cara niste tineri uschiti in toate partile. Sunt din organizare, imi dau seama, iar masinaria este de tot umorul. "Supersimpatic!" se aude de la o pustoaica de alaturi. Da, si foarte practic, ajung in cateva secunde la orice stand. Unii au role, dar nu te deranjeaza, fac tot posibilul sa nu se intersecteze cu vizitatorii.
Spatii multe pentru copii, atelierul de lectura, jocul de mima care ii distreaza de raman cu gurile cascate la gestica actorului, atelierul de desen, peretele pe care au "carcalit" cu creioane fosforescente pentru posteritate o fresca a lumii lor cu personaje cu ochii cat cepele, cu maini si picioare ca atele de cusut, cu pisici si caini, care arata la fel ca elefantii si crocodilii. Edituri care vand editii de lux pentru copii, dar si jucarii importate. Spatiu de joaca. Doina Marian, directoarea AER, a terminat programul, isi scoate cu greu micutul dintr-un astfel de loc.
Dupa colt - moldovenii
In desele intoarceri in acelasi loc, intrari dintr-o hala in alta, de pe o usa pe alta, imi sar in ochi niste spatii rustice, cu produse de tot felul: bauturi, mezeluri, dulciuri. Am pentru o clipa un moment de panica. Au adus asa ceva la Bookfest? Ma izbeste insa un lucru: produsele ma transporta brusc, ca intr-un experiment proustian, cu vreo douazeci de ani in urma, in Romania noastra saraca si comunista. Bombonele care nu arata extraordinar, trandafiri din zahar ars de o culoare indecisa, vodca cu o eticheta stearsa, pijamalute cu niste iepurasi tristi albastri. Sunt moldovenii, prietenii nostri de la Chisinau, care au venit sa-si expuna produse la Targul Republicii Moldova. Cumpar mai mult din nostalgie si solidaritate cu "fratii nostri" doua pungi cu bomboane cu ciocolata pe 100.000 de lei vechi. Mare prostie! Acasa constat ca au un gust excelent si sunt foarte cremoase. Mai bine luam mai multe. Ma intorc prin aceeasi "poarta galactica", prin care nu stiu cum am aterizat aici, inapoi la targ.
Soarele apune dupa ora 21.00
Nocturna este cu adevarat o gaselnita. Pe la ora 20.00, dupa ce termina CTP spectacolul, locul se aeriseste brusc, lumea se imprastie, chiar daca urmeaza Turcescu, spatiul de dincolo de studio se anima cu marea de oameni care se raspandeste la standuri, apar vedete tot mai des, de afara intra mirosul de ploaie. Pare un imens platou de televiziune, sunt lumini de toate culorile de jur-imprejur, miroase frumos, este inca spatiu sa te misti, desi e aglomerat. Liiceanu, incontestabil eleganta vedeta a acestui targ, saluta in stanga si in dreapta, dupa ce a stat cuminte si superior ca un scolar destept intr-un scaun asistand la "momentul" CTP.
Cele trei cuburi de marimi diferite, care vor fi date ca premii vizitatorilor, asteapta aproape de intrare. Sau de iesire. E tarziu. Editorii care doneaza cartile pentru premii nu le-au umplut inca. Nu sunt nici pe jumatate pline. Sunt transparente si iti dau brusc dimensiunea a ceea ce inseamna "un metru cub" de carti. Sunt in jur de 300 de exemplare in cel de un metru, dupa estimarile mele. Daca fiecare roman ar citi intr-o viata macar un metru cub de carti, nu ar ajunge cult, dar macar nu ar mai asculta manele. La iesire, te izbeste cerul violet mai aproape de pamant decat l-am vazut in ultima vreme, pe care agata doar doi nori galben inchis, soarele n-a apus de tot. Pe restul i-o fi raspandit ploaia.
Organizatorii Bookfest au decis sa nu mai anunte, duminica, in ultima zi a evenimentului, castigatorii premiilor salonului, pentru a nu mai face o ierarhizare intre expozanti. "Pentru aceasta prima editie, am hotarat sa nu acordam niciun premiu, ca sa pastram bucuria acestui salon si sa nu semanam amaraciune in randurile expozantilor", a declarat Doina Marian, directorul executiv al Asociatiei Editorilor din Romania, organizatorul salonului. AER ar fi trebuit sa anunte in ultima zi a salonului Cartea de succes, Autorul de succes, Cel mai indragit autor roman si Cea mai indragita editura de la Bookfest.
Castigatorii acestor premii au fost stabiliti de o firma specializata de cercetare care a facut pe durata salonului un sondaj pe un esantion de 800 de respondenti. Chestionarele au fost aplicate in fiecare zi a targului pana duminica la ora 12.00, iar marja de eroare este de plus/minus 3,5%, potrivit Elenei Costea din partea firmei Admis Advisers.
Prin acest sondaj, organizatorii au vrut sa afle motivul pentru care oamenii au venit la Bookfest, de unde au aflat de salon, cate carti au cumparat si la ce valoare si ce parere au despre organizare, invitatii speciali, oferta de carti etc.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
