Michael intră în salon şi se aşază la masă.
Charles, la fel de preocupat de băuturi, îşi ridică paharul şi i-larată.
- Michael, ţi-am pus un pahar de vin roşu. E vechi de vreo şaseani. Excelent!
Michael ia paharul, îl ridică şi priveşte culoarea vinului. Îlgoleşte dintr-o înghiţitură, cu lăcomie, vrând parcă să seameţească.
- Ei? Cum e?
- Ai dreptate.
Michael se uită la sticlă. Pennington i-o arată, zâmbindu-iîmbietor.
- Încă unul?
- Da, mulţumesc.
Charlie îi toarnă încă un pahar. Michael îl bea la fel de repede.Când îl termină, o aude pe Sara râzând şi privind spre doamnaPennington, care se apropie.
- Draga mea, dar ce-ţi atârnă la spate? Parcă ai avea o coadă dedrac.
Charlie o priveşte şi râde şi el.
- Whau! Soţia mea este un drăcuşor.
Michael, încă speriat, schiţează un zâmbet crispat. Ia sticla şi-şitoarnă încă un pahar. Doamna Pennington se apropie de Sara.
- Hei, ce râdeţi aşa? Ce am la spate?
Sara, râzând în hohote, o trage de coadă, care i se desprinde derochie, şi i-o arată - un simplu şnur împletit, care se termină cuun ciucure ornamental.
- E de la scaun.
Bătrânica îşi priveşte soţul şi se aşază indignată.
- Dragul meu, cu râsul ăsta al tău m-ai făcut să mă simt atât depenibil.
Michael bea cu poftă al treilea pahar cu vin. La urechea lui aparebufonul.
- Ai grijă cu vinul ăsta! Este din 2004.
Michael râde, puţin ameţit.
- Ha, ha, şi ce dacă?
Doamna Pennington îl săgetează cu privirea. Charlie şi Sara auamuţit. Michael, sesizând că toţi îl privesc, devine serios.
- O, am spus ceva aiurea? Ştiţi, mi s-a părut că îmi aud soţiaspunându-mi să fiu atent cu băutura, că mă pot ameţi.
Ceilalţi îl privesc cu răceală, neconvinşi.
- Credeţi-mă, n-am vrut să aduc nicio ofensă nimănui.
Charles izbucneşte în râs, încercând să le distragă atenţiacelorlalţi. Cabotinăria lui este evidentă.
- Ha, ha, vezi, draga mea? Ţi-am spus de atâtea ori. O femeiecare-şi bate soţul la cap în permanenţă îl va aduce în cele dinurmă la balamuc. Te înţeleg, Michael. În sănătatea ta!
Michael are paharul gol. Îşi toarnă încă unul şi ciocneşte cuCharlie. Bea, însă în timpul ăsta bufonul apare iar lângă el şi-ivorbeşte aproape de ureche.
- Te avertizez încă o dată. Nu mai sta aici. Du-te!
Jimmy îşi ridică paharul.
- Beau şi eu pentru tine, Michael. Pentru că ne-ai dat un scenariubun.
- Da, într-adevăr. Charles aprobă şi o priveşte pe Sara, careridică paharul.
- Eu am spus de cum l-am citit.
Jimmy, zâmbind cu viclenie, îşi ciocneşte cuţitul de pahar.
- Ascultaţi-mă, vă rog. Michael, pentru că ne dai prilejul săprezentăm o altfel de istorie...
Toţi îşi ridică paharele. Doamna Pennington pareimpresionată.
- Bravo, Michael!
- Ce e istoria?... Toţi îl privesc curioşi pe James, care este clarcel mai cultivat şi documentat dintre ei. Face o pauză pentru omică înghiţitură de vin. Un şir neîntrerupt de crime, de războaie,de ură, răutate şi lăcomie. De mizerie şi cruzime. Vedeţi? Numaicalamităţile fac istorie. Altceva nimic. Fiecare epocă lasă pentruviitor mai multe urme ale suferinţelor şi chinurilor decât alebucuriei şi dragostei de viaţă. Îl priveşte iar pe Michael.Michael...
Touchstone îi şopteşte repede lui Michael la ureche.
- Culmea sadismului, te laudă ca apoi să te distrugă maibine.
Michael are privirea condamnatului la moarte în faţaeşafodului.
- Michael, tu ne dai prilejul să spunem un alt fel de poveste,chiar dacă este povestea unei fantome din Evul Mediu. Însă epovestea superbă a eternei speranţe umane. A seninătăţii şibucuriei hărăzite speciei noastre. Aşadar, da!, până şi fantomeleau emoţii şi sentimente. Şi dorinţe. E adevărat!, ăştia suntem noi,oamenii. Te felicit, Michael!
Doamna Pennington începe să aplaude emoţionată. Ceilalţi oimită.
- S-ar putea, totuşi, să nu te omoare în noaptea asta. Touchstoneare un ton optimist. Şi eu n-am nici o speranţă, ca să nu maivorbesc de emoţii sau sentimente... puah! Jimmy îşi goleştepaharul. Poate mâine seară. Azi nu sunt întrunite toatecondiţiile.
Vocea lui James se suprapune peste aceea a lui Touchstone.
- Dar vrem să-ţi punem câteva condiţii.
- Ce condiţii? Michael priveşte spre Touchstone şi se foieştenervos şi ameţit pe scaun. Bufonul îi vorbeşte în şoaptă, chiardacă îl aude numai Michael.
- Fii mai atent cu băuturile astea transilvănene. Nu sunt ce par afi. Beţia se produce brusc.
- Ne-ar plăcea să fie iarnă. Natura ar contrasta astfel cu toatăacţiunea, cu mesajul filmului. Şi ar fi cu atât mai evident ce vreitu să transmiţi.
Michael, care are o privire înceţoşată, se ridică brusc înpicioare. Îl priveşte uşor cinic pe James.
- Şi poate ai vrea să fie omorâtă şi fantoma. Scuzaţi-mă, ies să măaerisesc puţin. Vinurile astea nu sunt ce par a fi.
Michael porneşte spre hol cu paharul în mână. Culege de pe drum osticlă de vin desfăcută. Jimmy se întoarce pe scaun, uitându-sedupă el.
- Michael, nu asta voiam să...
- Ba da, ba da, chiar aşa! Ar putea muri cu un ţurţure de gheaţăînfipt în spate, adaugă Michael ieşind. Jimmy se uită la ceilalţicu un aer uşor vinovat.
- Am spus ceva rău?
*
Michael intră în celălalt living, mai mic, al cabanei. Nuaprinde lumina. Se îndreaptă spre fereastră, o deschide, ia zăpadăde pe pervaz şi-şi dă pe faţă. Rămâne câteva clipe în faţaferestrei. Pune paharul cu vin pe pervaz. Podeaua de deasuprascârţâie. Priveşte mirat spre tavan. Mai ia puţină zăpadă şi şi-opune pe faţă. Zgomotele de sus se aud în continuare. Priveşteiarăşi înspre tavan, de data asta speriat. Duce iar mâna sprepervaz, dar, când să mai ia puţină zăpadă, o altă mână, cu un inelmare pe un deget, îl prinde cu putere de încheietură. Priveşteşocat şi-l vede pe Jimmy, care, de cealaltă parte a ferestrei, seholbează la el cu ură. Câteva clipe se uită unul la altul.
- O să-l vezi tu acum pe dracu'!
Cu o forţă de nebănuit, Jimmy îl înhaţă pe Michael, îl trage afară,peste pervaz şi îl aruncă în zăpadă. Michael îl loveşte pestepicioare şi Jimmy cade. Apoi se ridică în genunchi, dar Jimmy seagaţă de el. Se ridică amândoi odată. Jimmy încearcă să-l loveascăîn bărbie, dar Michael se fereşte şi-l loveşte apoi el, cu o putereamplificată de frică. Jimmy cade pe spate. În aceeaşi clipă se audeun hârşâit pe acoperiş şi un sloi imens de gheaţă cade şi i seînfige în piept. Expresia lui Jimmy, plină de ură,încremeneşte.
- Bine lucrat!
Michael, deja terifiat de priveliştea lui Jimmy plin de sânge,tresare puternic când îl aude şi-l vede brusc lângă el peTouchstone.
- L-ai omorât!
Bufonul îi zâmbeşte poznaş.
- Eu? Cel mult ai fi putut spune că te-am salvat. Ar trebui săscapi de cadavru, ce zici?
Michael priveşte debusolat spre acesta.
- E, e...
- E mort de-a binelea.
- Eşti sigur?
- Ştiu ce spun în materie de morţi, crede-mă!
Michael se uită în jur destul de dezorientat. Apucă apoi cadavrulde picioare şi-l târăşte spre colţul cabanei. Se opreşte câtevaclipe şi vede coşmelia de lemn din spate. Vântul şuieră sinistru.Când şi când, răzbate prin aerul îngheţat urletul prelung al câteunui lup singuratic. Michael trage cadavrul în anexă, lângă ogrămadă de fân, şi-l acoperă. Se opreşte, ascultă înfricoşatzgomotele teribile ale nopţii, apoi se ridică şi pleacă.
*
Michael intră pe geam în livingul mic. Îşi ia paharul de vin pecare-l lăsase pe pervaz şi bea însetat. Se aşază pe o canapea şi-şitrage sufletul. Îl vede pe Touchstone.
- Cred că am citit câte ceva despre tine. Dacă eşti chiar acelTouchstone, fireşte.
Ia o gură de vin. Touchstone îl priveşte afectat.
- Unii au scris chiar pe când trăiai în Anglia. Alţii după...moarte, nu? Dar cred că erau multe exagerări.
Michael are o privire confuză.
- Bineînţeles că au fost abateri şi denaturări ale celor care auscris în timpul vieţii mele din Anglia. Şi la fel de greu le-a fostşi celor care au trăit în secolele următoare să-mi descrie viaţaaşa cum a fost ea cu adevărat, chiar dacă am lăsat urme vizibile şienergii care de-abia aşteaptau să fie căutate şi descoperite.
Michael îl ascultă ameţit, vede camera cum se învârte cu el. Îşilasă capul pe spate. Touchstone se opreşte şi-l priveşte lung.Michael îi face semn cu mâna să continue.
- Cu toate astea, viaţa mea a fost prezentată mult diferit derealitate. Fiecare povestitor a interpretat în felul său personal,dar multe dintre faptele şi gândurile care mi s-au atribuit, dar pecare nici nu le-am făcut şi nici nu le-am gândit vreodată, ar fiputut foarte bine să fie ale mele.
Michael, clătinându-şi puţin capul, se apleacă spre masă şi îşi maitoarnă un pahar de vin. Face acelaşi gest din mână cătreTouchstone, fără să ridice ochii spre el, să povestească încontinuare.
- Modificările cred că au fost date şi de transformarea energiilormele, care sunt aşadar peste tot pe unde am umblat, dar care aufost captate diferit de oameni prin capacităţile lor de percepţieparticulare. Şi, fiind tot umane, vor fi ca şi ale mele.
Michael bea.
- Prin urmare, călătoriile mele se vor modifica iar şi iar şi aniiîndelungaţi de peregrinări prin Europa vor încununa de fapt ocălătorie mult mai lungă, una aproape fără sfârşit.
Michael se sprijină de spătarul canapelei şi scoate un plescăitadmirativ. Nu ştim dacă e reacţia la vinul transilvănean sau lapovestirea bufonului. Touchstone se mută brusc, în stilul lui, şiajunge cu faţa aproape lipită de a lui Michael, care parcă nu maiare putere să se sperie, doar îl priveşte confuz, fără vlagă,aproape adormit.
- Avem aici infinitul înaintea noastră, dar temelia acestuia a fostfoarte scurta noastră viaţă pământească, indiferent de credinţa pecare am avut-o, pentru că în orice credinţă oamenii se roagă şi seînchină unui singur Dumnezeu, a cărui creaţie suntem cu toţii, şipeste tot primesc de la Dumnezeu aceleaşi daruri: nemurireasufletului şi libertatea de a alege între bine şi rău. Şi în timpulvieţii tocmai aceste lucruri contează.
Michael este aproape inert.
- Te-am avertizat să fii atent cu vinul ăsta. Ai băut vin vechi din2004, vin vechi de şase ani. Ai grijă! Vin din 2004.
Michael nu-şi mai poate ţine ochii deschişi. Adoarme.
Va urma
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
