Atelierul. Modelul. Pictorul este o expozitie deschisa in salile Stirbei ale Muzeului National de Arta al Romaniei care cuprinde exclusiv lucrari din patrimoniul sectiei de arta moderna romaneasca si face parte dintr-un proiect mai amplu, pe care l-am conceput cu ani in urma.
Organizata ca o unitate contextuala intre autori cunoscuti publicului, printre care: Grigorescu, Andreescu, G. D. Mirea, Petrascu, Steriadi, Pallady, alaturi de altii expusi mai rar, Tache Soroceanu, Al. Satmari, Sava Hentia, Sabin Popp, Artachino, Romanati, Vermont, expozitia este un argument vizual pentru evolutia gandirii si a limbajului plastic din a doua jumatate a secolului al XIX-lea si pana in perioada interbelica. Structurata pe trei niveluri conceptuale, spatiu, model, creatie, expozitia este un vast atelier in care am incercat sa reconstitui procesul de aparitie a operei de arta. Printr-o bucurie a jocului, pe care o propun publicului, expozitia poate fi locul unei plimbari virtuale prin atelierul-tablou. Si astfel, daca imaginatia depaseste o simpla vizita, daca se pun intrebari si spectatorul se lasa "prins" in jocul metafizic, el devine martor al dialogului pictorului cu sine in spatiul de faurire a tabloului.
Pentru ca am urmarit de nenumarate ori deruta vizitatorilor de muzeu, dintre care unii se misca haotic prin sali, altii, mai disciplinati, fara sa priveasca in jur, o cotesc la dreapta si se opresc la fiecare lucrare in parte lasand sa le scape ceea ce formeaza intregul, am decis sa va avizez ca aceasta este o expozitie gandita pentru a sugera, pe cat posibil, atmosfera speciala a atelierului.
Intrati, asadar, in sala, opriti-va cateva secunde pentru ca ochiul sa se linisteasca si sa poata vedea realitatea de dincolo de suprafata pictata. Daca sunteti atenti, tablourile va vor indica traseul potrivit pentru a patrunde in jocul serios al creatiei. Veti putea "auzi" nelinistea tacuta a pictorului si zgomotul tuselor trasate de pensula pe panza si vi se va deschide o poarta care sa va permita "sa intrati in tablou". Va cer prea mult? Sper ca nu. Va voi da, totusi, doua repere in constituirea expunerii - unul este atelierul ideilor, spatiul de modelare conceptuala a operei din polemici, lucrarea lui Camil Ressu, Terasa Otetelesanu, numita Academia, despre care Mihail Sebastian spunea ca "reflecta viata sufleteasca a unei epoci", locul de intalnire dintre pictori, poeti si muzicieni: Steriadi, Iser, Alexandru Satmari, Corneliu Moldovan, Tudor Arghezi, Ion Minulescu, Alfons Castaldi, si celalalt, portretul sotiei lui G. D. Mirea, costumata in marchiza, si cele doua mici gradini ale lui Aman, pictate in dupa-amiezi lenevoase, in jocul de-a timpul oprit, forme de nostalgie dupa vremuri trecute. Intre aceste doua lumi, a creatorilor si a modelelor, a masculinitatii si a feminitatii, veti strabate diferitele imagini ale atelierul "trait" intr-o evolutie stilistica lesne perceptibila, de la Grigorescu si preocuparea lui pentru reflexia luminii si a clarobscurului, acel Fernsicht aplicat si in redarea interiorului, pana la Petrascu, pictorul care problematizeaza interiorul prin redarea repetitiva si epuizanta a aceluiasi colt de atelier in care citeaza cateva forme stilistice ale modernitatii: tabloul din tablou, peisajul integrat in interior, uniformizarea intensitatii cromatice (lumina egala, lipsita de umbre), sugerand incremenirea obosita a aceluiasi decupaj vazut mereu din acelasi unghi de perceptie, spre deosebire de Pallady care nu a pictat niciodata un interior lipsit de personaje, cu atat mai putin atelierul sau, prea sensibil la solitudine si prea iubitor de obiecte. Si totusi, Pallady nu putea sa lipsesca din aceasta expozitie, fie si cu atelierul ascuns. Cele doua naturi statice, pictate la Paris, indica, una, relatia dintre spatiul interior si cel exterior, prin postarea vasului cu flori in fata ferestrei cu feroneria tipic pariziana, model folosit si de prietenul sau, Matisse, iar cealalta contine, printre suveniruri, portretul modelului preferat, draga lui Yvonne, pe care o recunoastem si pe plaja, la mare, dupa initiala numelui alaturi de semnatura lui Pallady.
Din pacate, orice incercare de reconstituire a atmosferei de atelier duce la esec din cauza absentei pictorului, a spiritului locului, chemat in expunere sub chipul autoportretului, fizionomie subiectiva, redata de cel care priveste in oglinda si implicit in ochii spectatorului, pe care cu sobrietate il conjura sa paseasca in expozitia-atelier, la fel cu amatorii de arta din tablouri, connaisseur-ii eleganti si rafinati, cu emotie si respect pentru o meserie, pictura, care cu toata stradania noastra de a o descifra si interpreta, ramane un mister al incantarii.
Ruxandra Dreptu, curatorul expozitiei
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
