În 1975 s-a făcut în Statele Unite o anchetă a Congresului asupra activităţiii serviciilor secrete în care dezvăluirile au uluit lumea. Ce a stârnit cel mai mare scandal au fost informaţiile că fuseseră supravegheaţi nu doar cetăţeni străini bănuiţi de activităţi teroriste sau contrare intereselor americane, ci chiar cetăţeni americani. În august acel an, senatorul Frank Church a apărut la emisiunea „Meet the Press" şi a spus:
„[Puterea Americii de colectare a informaţiilor secrete] poate oricând să se întoarcă împotriva poporului american şi niciun cetăţean american nu va mai avea drept la intimitate într-atât e de avansată tehnologia de monitorizare: convorbirile telefonice, telegramele, orice. Nimeni nu va avea posibilitatea de a se ascunde.
Dacă actualul guvern s-ar transforma într-un tiran, dacă un dictator ar ajunge vreodată să conducă această ţară, puterea tehnologică cu care serviciile secrete au înzestrat guvernul i-ar oferi acestuia posibilitatea de a instaura tirania. Nu există căi prin care să ripostezi, deoarece orice mişcare de rezistenţă împotriva guvernului, oricât de secretă ar fi, va fi descoperită de către acesta. Atât de performantă este această putere tehnologică.
Nu vreau ca această ţară să ajungă vreodată într-o astfel de situaţie. Ştiu cât de mare este această putere de a instaura tirania în America, dar trebuie să avem grijă ca [Agenţia Naţională de Securitate], precum şi celelalte agenţii care posedă o astfel de tehnologie să funcţioneze în termeni legali şi sub strictă supraveghere, astfel încât să nu cădem niciodată în acel abis. Un abis din care nu vom putea ieşi niciodată."
Acest lung citat deschide romanul de faţă*), semnat de Brad Thor, care imaginează o situaţie, petrecută în zielele noastre în care agenţia sau agenţiile de securitate chiar spionează absolut toţi cetăţenii americani. Membrii ATS credeau că noţiunea de ,,naţiune-stat” era destinată eşecului, iar ei aveau de gând „să dea o mână de ajutor”. Credeau că informaţia însemna putere. Cu cât strângeau mai multe informaţii, cu atât deveneau mai puternici. Până la urmă, scopul lor „era să întocmească dosare nu numai despre fiecare american, ci şi despre fiecare om de pe planetă”! Deocamdată, atenţia lor era îndreptată asupra Statelor Unite şi nu exista nicio sferă de influenţă pe care ATS să nu o controleze. „Cine era ales, ce legi erau votate, ce sentinţe se dădeau in tribunale, activitatea pieţei bursiere, preţul mărfurilor, cu cine se aliau Statele Unite în război şi de ce, ascensiunea şi declinul celor mai vehemente voci din spectrul politic, modificarea materialului didactic în şcolile americane... ATS reuşise să se infiltreze şi în teologie, influenţând ceea ce predicau preoţii în biserici. Aveau o viziune tăioasă, singulară despre lume, asupra căreia se concentrau cu precizie. Cu cât avansau mai mult în tehnologie, cu atât puteau remodela mai subtil ţara şi, îndată după aceea, lumea, după propriile lor planuri.” „ATS îşi propunea să deschidă un dosar pentru fiecare american în parte. Acesta era unul dintre motivele principale pentru care Agenţiei i se ridicase interdicţia de a urmări spionii şi teroriştii străini, a căror supraveghere trebuia aprobată de un judecător de la Curtea federală de supraveghere a informaţiilor străine a Statelor Unite. Acum, în numele securităţii naţionale, toţi cetăţenii americani erau consideraţi suspecţi, fără ca procesul pentru aprobarea interceptării să mai fie necesar. În baza unui contract pe care ANS îl semnase cu ATS, angajaţii celei din urmă aveau acces în clădirile de telecomunicaţii din toată ţara pentru a instala în secret nişte dispozitive numite separatoare de fascicule pe comutatoare, astfel încât să poată fi transmise copii ale tuturor liniilor interurbane, telefoanelor mobile, e-mailurilor, mesajelor telefonice şi ale traficului pe internet către serverele strict secrete şi extrem de securizate ale ANS, răspândite în centrele agenţiei din toată ţara. Activitatea electronică a fiecărui cetăţean era sortată şi studiată de analiştii ANS. Folosindu-se de programele şi echipamentul pus la dispoziţie de către ATS, aceştia căutau şi marcau anumite cuvinte şi fraze. Toată lumea era vizată. Dreptul la intimitate fusese anulat.”
„De fapt, Securitatea Naţională ajunsese atât de departe, încât echipase dube neînmalriculate cu dispozitive de scanare care treceau prin marile oraşe americane monitorizând orice şi pe oricine doreau - familii în maşini, furgonete care livrau pâinea, autobuze de şcoală – toată lumea se afla în vizorul lor şi totul era făcut fără mandat.”
Procedeul prin care succesul supravegherii era garantat era dat de înlocuirea internetului cu un altul şi mai performant, controlat în totalitate de oamenii servicilor de supraveghere. Fireşte, se anticipa o împotrivire, dar până să se ajungă la una de masă, oricine avea altă idee sau aflase fie şi o mică parte din intenţiile complotiştilor trebuia lichidat. Numele lor erau trecute pe o „listă neagră”, posesorii lor urmăriţi oriunde s-ar fi aflat şi ucişi de forţe speciale.
Romanul este cutremurător, tocmai pentru că are enorm de multe elemente de actualitate şi de probabilitate. Fireşte, fiind un thriller, nu vom dezvălui prea mult din acţiune. Spunem doar că cititorul e purtat din Franţa în Spania şi Mexic, şi pe mare parte din teritoriul Statelor Unite, iar eroul sau eroii reuşesc să prevină cel mai cumplit atac terorist care a exista vreodată.
*) Brad Thor - Lista neagră. Editura RAO. Traducere din engleză de Cristina Tripon
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
