La inceputul anilor '80 lucram sub conducerea lui Ion Cristoiula "SLAST". Prin redactie se perindau multi scriitori tineri,dornici sa colaboreze. Intr-o zi, in biroul lui Jack (asa iispuneam pe atunci cu totii lui Ion Cristoiu) a intrat o tanaraprozatoare, Carmen Francesca Banciu. Constatand ca el nu se aflaacolo, s-a asezat intr-un fotoliu, in asteptarea lui. Carmen, oexcentrica, obisnuia sa-si poarte copilul nou-nascut cu sine,intr-un cos de nuiele impletite. Cosul cu copilul l-a depus pebiroul lui Jack, deasupra unui teanc de manuscrise. Dupa un timp,in incapere a intrat un coleg de-al nostru, cunoscut pentruinclinatia lui de a curta orice femeie, si a invitat-o peprozatoare la o cafea, la bufet. Carmen a plecat cu el, lasandcosul cu copil cu tot pe birou.
Toate acestea, le-am reconstituit ulterior. Atunci, insa, nustiam cum se succedasera faptele. Ma aflam intr-o incaperealaturata si l-am auzit pur si simplu pe Jack tipand ingrozit:
- Alex! Alex! Vino repede aici!
Am alergat la el crezand ca se intamplase o nenorocire. Jack,rosu la fata, sufocandu-se de spaima, imi arata cu degetul sprepropriul lui birou:
- Ce e acolo?!
Am examinat cosul, pedant, si i-am raspuns:
- Un copil.
Nu de raspunsul asta avea nevoie:
- Stiu ca e un copil. Dar ce cauta aici?!
Atunci, jucandu-ma, i-am spus:
- Cred ca e un copil facut de tine, in afara casniciei. Iartanara mama ti l-a adus in dar, ca sa-ti aduca aminte deobligatiile pe care le ai...
Ion Cristoiu isi pierduse insa complet umorul:
- Alex, te implor! Ia-l de aici! Ia-l! Sa dispara! Sa nu-l maivad! Fa asta pentru mine!
N-am sa uit niciodata panica de atunci a lui Jack. Cand s-aulamurit lucrurile, a fost atat de bucuros, incat i-a publicatprozatoarei toate textele pe care ni le adusese, fara sa le maiciteasca.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
