First he takes Manhattan, then he takes Barcelona... Dupa ce ne-a povestit toata viata New York-ul, si mai ales Manhattan-ul, a dat o raita, cucerit, si prin Venetia, apoi a filmat Londra ca un britanic veritabil, Woody Allen s-a indragostit de Barcelona. Cu toata implicarea, dar si cu detasarea pe care vârsta si experienta le-o aduc regizorilor cu adevarat mari. Asa se face ca Vicky Cristina Barcelona e o incântare continua, un tur febril si fascinant printr-una dintre cele mai teribile aglomerari de comori care li s-au dezvaluit vreodata turistilor. Arhitectonic, muzical, senzorial, coloristic, temperamental, Barcelona este tot ce ar putea visa un calator fascinat de frumusete. Iar Woody Allen nu putea rata voluptatea de-a muta acolo personajele unei povesti atât de seducatoare si a le lasa sa iubeasca, sa sufere, sa plânga, sa râda, sa se plimbe si sa se imbete de farmecele Barcelonei. Si cum intrigile labirintice si complicatiile inenarabile sunt specialitatea casei in cazul lui, el gaseste si aici o reteta teribila. Opune, pur si simplu, naivitatea absoluta, curiozitatea inconstienta si directetea a doua turiste americance pasiunii, nebuniei, melodramei si turmentatiilor unui cuplu de pictori spanioli usor scrântiti, care se iubesc cu nabadai si naucesc orice novice intra pe teritoriul razboiului lor erotic. Rezultatul e fulminant, mai ales ca Allen stie sa mânuiasca perfect un careu de asi: Javier Bardem, Scarlett Johansson, Penelope Cruz, Rebecca Hall. Fiecare in tonul personal, ei se cufunda cu voluptate in jocul propus de un regizor cu care orice actor din lume viseaza sa lucreze. Iar Allen se amuza, ii observa, ii plimba prin Parcul Guell, prin fata catedralei Sagrada Família si prin solarul Oviedo, impregnându-i, permanent, cu irezistibilul farmec catalan si aratând, ca pe un triumf secret, ca si turistii americani pot gusta frumusetea torida a unui astfel de loc magic din batrâna Europa. Sigur, nu in doze foarte mari si in permanenta, pentru ca, o data terminata vacanta de vara, protagonistii acestui cvartet comic si dezinhibat se imprastie in cele patru zari, intorcându-se, unii, la pozitivismul lor, iar ceilalti la vesnicele certuri amoroase. Ca ton, in filmografia lui Woody Allen, filmul este, poate, cel mai apropiat de A Midsummer Night's Sex Comedy, prin lejeritatea, ironia tandra si amuzamentul sau. Insa cea mai evidenta calitate a sa este detasarea cu care lucreaza acum veteranul regizor. Cum spuneam, vârsta si experienta ii permit sa se lase in voia incântarii estetice si sa slefuiasca fiecare detaliu mai mult decât oricând. De la micile vinovatii si nevroze pe care le atinge, de data aceasta, in treacat (excelenta, ca intotdeauna, Patricia Clarkson – aici in rolul lui Judy, cea turmentata de infrânarile sale repetate), la decorul paradisiac al locuintei boeme a lui Juan Antonio si la coloana sonora pe care cântareata spaniola Giulia Tellarini si trupa ei cânta, cu voce dulce, "Te quiero Barcelona", cântec despre care Woody Allen, aflat anul trecut la Cannes, unde si-a prezentat filmul, l-a caracterizat drept "perfect" pentru filmul sau, totul e studiat, decantat si rafinat la culme. Iar sclipirile lui de geniu se materializeaza acum in a bagateliza voit, prezentându-l in ton vesel de suvenir din Barcelona (fara pic de kitsch insa), un discurs despre usuratatea fiintei omenesti care ar avea pe alocuri vibratii zguduitoare, daca autorul nu l-ar supraveghea atent. Insa el cunoaste, demult si perfect, reteta, iar tonul calm si amuzat al naratorului, intermezzo-urile de chitara clasica rasunând in noptile carora aproape le poti simti parfumul privind filmul, precum si dialogurile ritmate fara cusur, camufleaza de aceasta data orice retorica pesimista ori concluzie deprimanta. Un "caz" de regie, scenariu, actorie si scenografie de veritabila clasa, filmul este una dintre cele mai amuzante si captivante povesti aduse in ultima vreme pe ecrane, imbibata, pe deasupra, de un erotism care electrizeaza fiecare moment, desi nimeni (cu o fugara exceptie) nu se dezbraca si nu intra in schema efectelor de gen. E si acesta un semn al virtuozitatii lui Woody Allen, un personaj care nu inceteaza sa cucereasca si sa fascineze cinefilii prin creativitatea sa.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
