Cum credeţi că poate fi un roman care e mediatizat în felul următor de un prestigios ziar, „Financial Times”: „Citeşte-l şi rămâi celibatar!”? Măcar îţi stârneşte curiozitatea. Apoi te intrigă, te enervează, îţi vine să abandonezi, ţi se pare monstruos de lung, personajul feminin ţi se pare de o cruzime şi răutate fără margini, ajungi să crezi concluzia ziarului, dacă eşti căsătorit deja începi să arunci priviri întrebătoare asupra jumătăţii tale, să-ţi pui întrebări, să comentezi aproape orice fapt aparent inofensiv, să te intrebi cine e scriitoarea care a putut concepe o asemenea carte. Toate mi s-au întâmplat. Aşa că am luat-o metodic, înainte de a scrie aceste rânduri, pe care simţeam că sunt obligat să le scriu.
Gillian Flynn s-a născut în 1971, e scriitoare americană şi fost critic de televiziune. A publicat trei romane – „Sharp Objects” în 2007, despre un ucigaş în serie din Missouri, „Dark Places”, în 2010, despre o femeie care anchetează dacă fratele ei încarcerat este sau nu este răspunzător de uciderea familiei ei, pe când ea era un copil, şi „Gone Girl”, din 2012, romanul de faţă, despre un bărbat căruia i-a dispărut soţia şi e acuzat pe nedrept de uciderea ei. Toate aceste romane au intrat în atenţia juriilor diferitelor premii literare, ajungând foarte aproape de a fi încununate cu lauri, iar „Fata dispărută” a fost considerat de „The Observer” trilllerul anului. Nu-i puţin. Culmea este că că Gillian Flynn are o căsnicie reuşită, a scris cartea la puţină vreme după ce se căsătorise şi mărturiseşte în toate interviurile că a dorit să exploreze psihologia şi dinamica unei relaţii pe termen lung.
„Fata dispărută” e mai mult decât un thriller psihologic convenţional. Nimic nu e ce pare a fi. Faptele povestite la început despre o relaţie aproape idilică, de o armonie perfectă, romantică în orice caz, se arată a fi curând nişte grozăvii. Intriga e spectaculoasă, captivează şi e plină de surprize. Membrii unui cuplu căsătorit de cinci ani îşi povestesc alternativ partea lor de adevăr, după ce ea dispare în ziua celei de-a cincea aniversări.
Suspansul pleacă de la o nesiguranţă a principalului pesonaj masculin, Nick Dunne. Şi-a ucis sau nu soţia, pe Amy Dunne. Mariajul este departe de a fi fost fericit. Nick e un fost jurnalist care şi-a pierdut slujba datorită crizei economice. De altfel multe necazuri ale personajelor pornesc de la această criză, adeseori menţionată. Pierzându-şi slujba şi veniturile, în disperare de cauză, se mută împreună cu soţia din New York în orăşelul North Carthage, din Missouri, unde se născuse. Deschide un bar, folosind fondurile dintr-o asigurare a soţiei şi îl administrează împreună cu sora sa geamănă. Dar mariajul nu funcţionează în continuare. Într-o zi, Amy dispare şi Nick devine primul suspect. E intervievat de reporterii televiziunile şi nu arată emoţia pe care oamenii s-ar fi aşteptat s-o arate. În prima parte a cărţii nu ştii dacă e vinovat ori nu. Orice gânduri împotriva soţiei ar avea, nu-l socoteşti în stare de o crimă. În prima parte a cărţii, fiecare dintre cei doi îşi spune povestea, iar cele două sunt evident diferite. Din jurnalul lui Amy, Nick apare mai degrabă agresiv, treptat, treptat, agresivitatea sporind în timp. În partea a doua a cărţii, cititorul află că amândoi soţii eludează mari hălci de adevăr, ca să nu spun că mint. Amy şi-a înscenat cu o minuţiozitate extremă şi o cruzime fără margini dispariţia, chiar moartea, numai să-l acuze pe Nick de crimă. Falsele dovezi se acumulează fără milă şi tot oraşul e pornit împotriva bărbatului, în timp ce femeia urmărea ascunsă dintr-o tabără retrasă evoluţia cazului relatat de televiziunile ahtiate de scandal şi sânge. Amy reapare abia când nu mai are bani, îl implică în poveste pe un fost adorator, pe care îl asasinează, după ce măsluieşte probe că el ar fi fost răpitorul, şi se întoarce la soţul ei. Iar acesta, deşi a înţeles adevărul, deşi Amy i se confesează, nu poate face nimic, nici măcar să divorţeze, pentru că ea decide să rămână însărcinată, folosind banca de spermă pe care o pregătiseră amândoi cu ani în urmă.
Povestea e revoltătoare, îţi dă fiori, pentru că aproape toate acţiunile personajelor sunt autentice şi convingătoare. Nu cred să mai existe o operă de ficţiune care să descrie atât de bine o căsătorie disfuncţională. Soţul e imposibil, dar soţia e malefică.
Citiţi această carte minunată, în ciuda ororilor pe care le descrie. Satisfacţia va fi deplină. Mai ales că traducerea este absolut admirabilă.
Gillian Flynn – Fata dispărută, Editura Trei, colecţia Fiction Connection. Traducere din engleză de Bogdan Perdivară
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
