Principala calitate a poeziei Ritei Chirian e ca nu incearca sa faca surfing la coada valului. Hotarat lucru, Sevraj (Editura Vinea, 2006) nu mizeaza pe acel lirism al secretiilor care a sufocat, in ultimii ani, poezia milenarista.
Nu spun ca tanara autoare ar fi imuna la imaginile-standard ale generatiei; dimpotriva, ele apar la tot pasul in versurile sale. Numai ca, in cazul ei, imersiunea in sexualitate, visceralitate si mizerabilism echivaleaza cu un dus rece, nicidecum cu o balaceala in jacuzzi. In fond, Sevraj pariaza tocmai pe acest joc dublu intre imbratisarea voluptuoasa si corodarea lucida a cliseului. Dovada chiar trama volumului, care mixeaza doua istorii obisnuite: una e povestea unei fete dintr-un orasel insipid care ajunge intr-un alt orasel insipid; cealalta este povestea unei autoare care scrie cuminte atunci cand vrea sa scandalizeze si care scandalizeaza atunci cand vrea sa scrie cuminte.
Acestea fiind zise, nu e greu de observat cum dependenta, emanciparea si sevrajul se suprapun aproape perfect peste cele trei cicluri ale volumului: povestiri din orasul b., ferestre si poeme despre miura. Cele mai friabile sunt povestirile, care raman in siajul unui modernism de factura dark: gravitand in jurul unei senzatii acoperite de o vegetatie simbolica bogata - si, uneori, parazitara -, ele sufera de pe urma grandilocventei si a unui metaforism cam zglobiu ("beam intunericul ca pe o vodca inghetata in pahare", "voi mai fuma o tacere", "ziua bolborosea in ferestre" etc.).
O infruntare mai hotarata a poncifelor intalnim in ferestre. Textul nu se mai naste aici din turbulenta unui feeling camuflat printr-un roi de figuri, ci din transpunerea narativa a unei situatii banale, repovestita cu lux de amanunte si imbrancita astfel catre zona parodiei: "unde sa fugi:// s-ar tine dupa noi toate/ toate farfuriile toate cartile cursurile de la facultate cd-ul cu filme/ porno spalatorul de vase spargatorul de nuci sarma pentru rufe chiria/ apa calda raluca si bucatile ei de proza nasul radei roz si toamnele// toamnele ce-au fost ca pe acelea ce-or fi le-om lua de pe drum".
In schimb, poeme despre miura confirma instalarea ireversibila in cliseul existential tocmai pentru a pastra distanta fata de cliseul poetic. Pentru a izola trucajul si a tine in lesa mediocritatea, "rita" isi inventeaza un alter-ego plat, meschin si snob ("miura"), careia ii pune in carca toate relele pe care si le diagnosticheaza siesi. Insa "miura" e contagioasa si razbunatoare si in scurta vreme nu mai stim care e "rita" si care "miura": "sevrajul" se arata aici in toata splendoarea sa. Pesemne ca aceasta automaculare cinica e punctul culminant al exorcismului la care se supune autoarea in acest Bildungsroman poetic.
Odata criza depasita, Rita Chirian isi poate desfasura in voie propria formula poetica - un aliaj de patetism si tranzitivitate, de scriitura anodina si comparatii eclatante, de autoironie si frison cerebral, care frange gatul locului comun pentru a deschide calea unei sensibilitati autentice: "orasul e mic si viata mea incape toata intr-un buzunar poti sa ma faci azi/ iubita ta putem fura toti banii din oras pe o insula as fi numai a ta sa le/ lasam naibii de poezie de conformisme de responsabilitati diplome si/ salarii sa fim liberi sa vorbim o limba numai a noastra o sa scriem/ literatura si registre contabile o sa invatam sa uitam fiindca sunt atat de/ nefericita ca nici sinuciderea nu mai e o solutie obrajii imi ard si asta/ inseamna ca inca traiesc respir pentru ca asa e normal si totul e bine e bine".
Desi lasa impresia unui volum care se scrie pe masura ce este trait, Sevraj e un debut matur si original, care emana prin toti porii o melancolie difuza si sfasietoare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
