Înaugust 1456, apărea la Mainz Biblia tipărită în două volume, cu untotal de 741 de pagini şi aproximativ 2.500.000 de semne.Multiplicarea nu se depărta prea mult, nu decisiv, în orice caz, decele mai preţioase manuscrise ale vremii, iar istoria reţine numelelui Gutenberg ca făuritor a ceea ce avea să fie considerată orevoluţie, deşi, în realitate, lucrarea fusese tipărită de JohannesFust, fratele primarului oraşului Mainz.
Revoluţionândtehnica imprimării - care făcea posibilă corectarea textului şimultiplicarea lui pe aceeaşi matriţă într-un număr mare deexemplare -, Gutenberg revoluţionează întreaga lume nu numai prinrăspândirea de texte, ci şi prin producerea lor. In nuce, chiardemersul său prim - tipărirea Bibliei - conţine elementele noiifilosofii, a unei noi gândiri, a unor noi mentalităţi care vorguverna lumea în ceea ce Marshall McLuhan avea să numească "GalaxiaGutenberg": textul/opera devine o marfă, un produs inseriabil lacare să aibă acces un public cât mai numeros.
Nu vom insistaacum asupra conjuncturii, mobilurilor şi efectelor tipăririiBibliei, mărginându-ne la a menţiona că multiplicarea unei opere seproduce având în vedere un public potenţial şi o intenţionalitateprecisă. Să menţionăm că tirajele nu depăşeau 200-300 de exemplare.Ceea ce ne dă dreptul să gândim tiparul ca având mai degrabămenirea răspândirii de idei, de creare a unui orizont de aşteptare,de influenţare, decât de "afacere".
În triada pe carese bazează orice sistem economic (producător - vânzător -cumpărător) se înscrie, odată cu posibilitatea multiplicării ei încât mai multe exemplare - rapid şi cu costuri relativ suportabilela început şi apoi din ce în ce mai mici, ceea ce înseamnă un numărde exemplare cât mai mare - şi cartea, dar cu nuanţările impuse despecificitatea produsului, adică aşezând opera în centrulpreocupărilor.
Sistemeleeconomice pot fi definite şi înţelese în funcţie de accentul pus,de-a lungul vremii, pe unul dintre cei trei termeni; producătorul afost centrul lumii economice până în perioadele premoderne,vânzătorul este pionul principal în sistemul economic clasic,capitalist să-i zicem, al pieţei, cumpărătorul este factoruldeterminant, "regele" timpurilor moderne, al societăţii de consum.Dacă în cercetarea ştiinţifică, producătorul (adică autorul) nu afost preponderent în atenţia studiilor (preferându-se analizaprodusului, a vânzătorului şi a cumpărătorului), observăm azi că,racordatăsistemuluide gândire economic, cercetarea literară are în centrul atenţieicumpărătorul.Este o încununare a şasesecole de tipar, de transformare a "inefabilului" în marfă. Înepoca zisă a consumerismului, literatura de consum nu este numai oetichetă, împrumutată prin similitudine, ci o realitate de caretrebuie să ţinem seama, pe care trebuie să o cercetăm, stabilindu-ielementele de identificare, deconspirându-i mecanismele deproducere, vânzare şi valorizare socială, analizând efectele saleasupra publicului, autorului, operei artistice însine.
Din literatura deconsum noi vom decupa doar producţia de texte aparţinând vedetelor,adică acelora care şi-au căpătat o notorietate într-un alt domeniudecât cel al literaturii. În acest moment al demonstraţiei noastrenu este relevant dacă notorietatea e rod al performanţei sau alunor pre-fabricate, conjuncturi sau mode ale vremii. Pentru asimplifica demersul, vom considera vedeta drept acea persoană carepolarizează atenţia unui public foarte larg într-un anume moment.Vom reţine, aşadar, cărţile Mihaelei Rădulescu sau Andreei Marin,dar nu şi "Jurnalul" Oanei Pelea, ale lui Mihai Găinuşă, dar nu şipe cele ale lui Dan Puric.
Mecanismulmultiplicării unui original este o condiţie esenţială a economieide piaţă şi are ca motor consumul. Desigur, în producţia bunurilormateriale multiplicarea este o necesitate aproape obiectivă -creşterea populaţiei, corelate cu creşterea nevoilor dar şi cuîmpuţinarea materiilor prime de calitate ce asigurau valoareaprodusului original şi-i confereau unicitate. Această necesitateobiectivă este întreţinută, cultivată şi mărită, uneoriexponenţial, prin apariţia "satului global", apariţie la care acontribuit şi tiparul. Multiplicarea bunurilor spirituale - copiirealizate pe diverse suporturi - nu se mai înscrie într-o cerinţăchiar atât de obiectivă a publicului ca în consumul de bunurimateriale, ci este rodul unei gândiri de tip pragmatic: arta poatefi o marfă, ca oricare alta; are un producător, trece prin mâinileunui vânzător spre a ajunge să fieachiziţionată/cumpărată.
Pe parcursulcercetării noastre, vom încerca să delimităm lectorul decumpărător, pornind de la ipoteza/observaţia deocamdatănesistematizată că zecile de milioane de cumpărători ai unei cărţinu înseamnă zeci de milioane de cititori, că nu neapărat o nevoiespirituală conduce la achiziţionarea unei opere (după cum numărulde vizitatori al unui muzeu de artă nu înseamnă automat un număregal de consumatori, cunoscători, degustători ai operelor de artă).Vom încerca, de asemenea, să aflăm în ce măsură literatura deconsum încurajează lectura - se bazează în promovare, în marketingşi publicitate pe lectură sau numai pe achiziţia/cumpărarea deprodusul numit carte, poate fi un pas în calea stârnirii gustuluipentru lectură, sau, dimpotrivă, sunt potenţate elementele deextraliteraritate care, până la urmă, transformă produsul înaltceva decât este perceput în mod obişnuit. Vom introduce aici orealitate pe cale de a se conceptualiza, de a deveni o filosofie alumii în care trăim: înlocuitorul.
CONSTANTINSTAN(n. 28 iulie 1951) este licenţiatal Facultăţii de Filologie (1974) a Universităţii Bucureşti.Laureat al Academiei Române (2004) pentru romanul "Gerda". Cărţilede proză i-au fost premiate de ASPRO, Asociaţia Scriitorilor dinBucureşti, Festivalul "Poesis" Satu Mare, revista"Luceafărul".Premiul APLER pentrujurnalism cultural.
Este prezent dela primul număr, săptămânal, cu rubrica "Reportaj", în Ziarul deDuminică.
Este preşedintelesecţiei Proză a Asociaţiei Scriitorilor dinBucureşti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
