Radu Afrim va fi prezent in stagiunea europeana din iunie a Odeon Theatre de L’Europe din Paris alaturi de Ostermeier si Nekrosius.
Teatrul National din Timisoara pare decis sa intre in prim-planul scenei europene: dupa ce a fost invitat sa sustina un turneu de aproape o luna cu productia sa "Boala familiei M" de Fausto Paravidino, in regia lui Radu Afrim la Paris, a primit o alta veste buna. KulturForum Europa va decerna Teatrului National Timisoara si regizorului Radu Afrim o importanta distinctie – Premiul Cultural Europa*.
Presedintele KulturForum Europa, Dieter Topp, a decis sa acorde acest premiu Teatrului National Timisoara, ale carui spectacole le-a urmarit atat la sediu, cu prilejul Festivalului Dramaturgiei Romanesti, cat si la Bucuresti, in cadrul Festivalului National de Teatru "pentru activitatea sa care, prin diversitatea sa repertoriala si dimensiunea calitativa a pieselor - contribuie la dezvoltarea teatrului european". Totodata, premiul i-a fost acordat regizorului Radu Afrim "pentru temele abordate, care, intr-un mod creativ, personal, contribuie la edificarea unitatii europene", dupa cum se arata in motivatia deciziei.
Dupa acest moment de sarbatoare desfasurat pe 2 mai la Timisoara, Nationalul din oras se pregateste de turneu: in perioada 11-21 iunie trupa teatrului va sustine o serie de reprezentatii cu spectacolul "Boala familiei M" in regia lui Radu Afrim si scenografia Velicai Panduru (premiata cu Premiul pentru cea mai buna scenografie la recenta Gala Uniter). Afrim a fost ales sa faca parte dintr-o scurta lista de regizori europeni remarcabili ce isi vor prezenta spectacolele de-a lungul stagiunii Odeon Theatrede L’Europe din Paris. Pe aceeasi lista se afla doi regizori celebri: berlinezul Thomas Ostermeier (cu spectacolul "John Gabriel Borkman" dupa Ibsen) si lituanianul Eimuntas Nekrosius (cu „Faust" de Goethe).
***
Spectacolul „Boala familiei M" care va fi prezentat la Paris este inca o dovada a lirismului foarte special care reprezinta amprenta regizorului Radu Afrim. Interventiile sale transforma povesti urbane in escapade la limita oniricului, decantand, ca si cum le-ar trece printr-un filtru magic, elemente anodine ale textelor in resurse neasteptate de teatralitate. Spre deosebire de multi dintre colegii sai atrasi de piesele contemporane, Afrim aplica acestor texte propria axioma tetarala, conform careia teatrul e mai aproape de vis, de himerele care ii vrajesc pe oameni, decat de realitatea nuda pe care acestia o traiesc. Daca ar fi sa dezvoltam o comparatie cu lumea filmului, Afrim are in teatru pozitia pe care o are Nae Caranfil in film. Amandoi sunt dincolo de mode si mai presus de ele.
Revenind la „Boala familiei M", trebuie spus ca textul dramaturgului italian Fausto Paradivino a suferit si el transformari majore: actiunea a fost mutata din „casa de pe autostrada" pe care i-o prevazuse autorul intr-un spatiu magic creat in colaborare cu scenografa Velica Panduru. Spatiul de joc a permis un adevarat „desfrau" teatral – plantarea unei mici paduri in tonuri rosiatice vorbeste despre toamna perpetua in care personajele par sa fi impietrit. Luminile controlate de Lucian Moga imprima o atmosfera de tristete molateca, resemnata, ca si cum deprimarea ce i-a cuprins pe toti membrii familiei – lupta cu ea este inutila si devastatoare – ar picura din aceasta lumina. si s-ar strange in cele cateva obiecte de mobilier vechi, in ferestrele uriase, prea inalte pentru a fi atinse, in cada vintage unde se inghesuie la un moment dat cei trei frati si prietenii lor.
Acest spatiu larg, atat de larg incat unul dintre personaje se poate plimba cu bicicleta prin el, e doar o iluzie a libertatii de circulatie, doar o promisiune netinuta a unei respiratii ample, salvatoare. In realitate, personajele lui Paravidino sunt definitiv captive, sunt prizonierele propriilor limite si a imposibilitatii de a da curs pornirilor intime, sperantelor ce inca mai pulseaza in ei. Ei doar se prefac – nu iubesc, nu doresc, nu traiesc. Ar fi enorm de vorbit despre fiecare dintre actori: despre o Claudia Ieremia parca incorporand tristetea si asezandu-si-o pe piele, ca pe o alta haina, despre un Ion Rizea ce joaca dementa unui tata, transformandu-si personajul intr-o simpatica mascota-simbol pentru o omenire degradata, si, mai ales, despre un emotionant Eugen Jebeleanu care da glas tuturor sentimentelor ce mor in fiecare dintre cei din jur, incercand zadarnic sa le salveze. Cum spatiul acestui text nu e la fel de generos cu acela in care se joaca spectacolul, trebuie sa ma opresc aici. Sper ca se va gasi in capitala Frantei un loc similar, care sa nu sufoce spectacolul. E destul ca personajele lui isi traiesc atat de credibil sufocarea „in direct".
Nota: *KulturForum Europa este o organizatie infiintata de ministrul de externe german Hans-Dietrich Genscher in 1992, cu scopul de a promova o mentalitate culturala europeana comuna, respectul si toleranta reciproce. Premiul Cultural Europa este acordat personalitatilor si institutiilor care contribuie la constientizarea faptului ca Europa inseamna sansa unui model de convietuire pasnica. De Premiul Cultural Europa au beneficiat, in timp, Teatrul din Josefstadt (Viena), scriitorul american Jeff Baron, prof. dr. Dimitris Tsatsos – jurist grec, Avi Primor – consul israelian, Istanbul Foundation for Culture and Arts, cancelarul Johannes Rau, Eurovision, postul de televiziune 3Sat din Germania, Austria si Elvetia etc.
Fotografii de Florin Biolan
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
