Dacă se va acorda vreodată premiul pentru cel maighinionist poet al generaţiei 2000, atunci lui Teodor Dună artrebui să i se ofere cel puţin o nominalizare din oficiu. Nu numaică volumele sale anterioare - trenul de treieşunu februarie(2002) şi catafazii (2005) - au beneficiat din plin depromo-ul agresiv al Editurii Vinea, dar s-ar zice că până şiunii cronicari s-au aşezat inadins in răspăr cu evoluţia tânăruluiscriitor.
Astfel, Daniel Cristea-Enaches-a grăbit să vadă in autorul trenului de treieşunufebruarie "unul dintre poeţii cu majusculă", pentru a le imputaapoi catafaziilor un anume "manierism expresionist" de careTeodor Dună ar fi trebuit să se lepede cât mai degrabă. Adevăruleste, insă, cam pe dos. Manierismul, cât era, se găsea mai ales intrenul de treieşunu februarie, unde poetul impacheta adeseaimaginarul schizoid şi oximoronic, de provenienţă baudelairiană, allui Ioan Es. Pop in oralitatea de tip Sorescu sau Stoiciu (ceea ceera, desigur, mai mult decât onorabil pentru un simplu debutant,dar insuficient pentru un "poet cu majusculă"). In schimb,catafaziile marcau o tentativă reuşită de evadare dinIeudul (aparent) fără ieşire, una pe care Teodor Dunăo proiectase avansând ca alibi tulburările de vorbire numite intitlul cărţii şi o executase prin instalarea intr-un spaţiu altraumelor familiale, care nu se mai sinchisea de diferenţa dintreviaţă şi moarte, dintre eu şi lume sau dintre conştient şiinconştient. Atâta doar că, asociind redundanţei autiste adiscursului o asemenea reducţie tematică, poetul se vedea nevoitsă-şi plătească, intr-un mod oarecum paradoxal, autonomizareapropriei voci printr-o anumită monotonie a dicţiunii pe care câţivadintre comentatorii săi nu s-au sfiit să i-o deconteze in ciudamotivării ei interioare.
Şi totuşi, de-aviul*arată că stereotipia programată (şi, nu mai puţin,programatică) rămâne cea mai clară dovadă a originalităţii luiTeodor Dună. Cu atât mai mult cu cât ea nu rezultă dinsupralicitarea emfatică a unui repertoriu maximalist, ci,dimpotrivă, din tratarea metafizicului nefamiliar in acelaşiregistru firesc şi intim in care poetul vorbeşte despre oraşul desare şi despre caroseriile maşinilor, despre patul inflorit şidespre orbii cu ochi de tablă ruginită, despre mesteceni şi despre"ninsele crizanteme". Ba, la o adică, nu viaţa şi moartea, câmpiaşi cerul, carnea şi oasele, ci tocmai asemenea embleme insolite alecotidianului alcătuiesc "realiile" acestui univers de o pregnanţăşi de o profunzime rar intâlnite in poezia ultimei generaţii. Maimult, reperele amintite jalonează nu doar un teritoriu liricpersonal, dar şi un scenariu pseudobiografic in care versurile suntstrânse prin fire abia perceptibile intr-o densă ţesăturăobsesională. Definitoriu in această privinţă rămâne poemulcarla, care topeşte intr-o tramă de un erotism difuz funiaprotagonistului din sfoara (p. 11-12), câinele "ingrozitorde negru" din mori liniştit (p. 17-18), dorinţa de a vedeacai albaştri din singura lume (p. 61), genunchii "mirosind alapte" din linişte (p. 62) şi trandafirii altminteriomniprezenţi.
De altfel, această nouădeprindere de a exorciza angoasele sub forma unor naraţiunisimbolice poate constitui o explicaţie plauzibilă a faptului căTeodor Dună tinde să renunţe acum fără regrete la oralitatea carejuca, in catafazii, rolul de principiu agitatoric alexpresiei şi care, in de-a viul, nu mai reverberează decâtprin ecourile propriei voci din noaptea incă lâncezea oriprin sentinţele impersonale din intâlnire şi paşii.Ce-i drept, un asemenea abandon repune pe tapet problema monotonieidiscursului, care se relevă de-a dreptul contraproductivă indescriptivismul excesiv sau in repetarea agasantă a cuvântului"frumos" din ciclul clara. Insă, in celelalte două secţiuniale cărţii, Teodor Dună reuşeşte să evite un asemenea efect prindouă tactici complementare. Prima dintre acestea este gradaţiaexplozivă, care vertebrează textele intr-o manieră de obiceisincopată şi doar arareori mecanică. In plus, procedeul cu pricinasemnalează o schimbare majoră de perspectivă in expresionismulpoetului, tentat să abandoneze aici postura de profet negru aapocalipticilor şi să se apropie, in schimb, de "Vitala Histerie" adionisiacilor. Tocmai de aceea, o bună parte din textele cuprinsein primele două cicluri se prezintă ca o succesiune de "destrupări"care celebrează, intr-o manieră deloc străină de primul Blaga,recâştigarea plenitudinii existenţiale:
"viaţa mea e de neoprit.impânzeşte străzile, blocurile./ şi totul incepe să clocotească deviaţă.// şi atâtea straturi de viu mă inconjoară,/ că sunt viu acumla un kilometru de jur imprejur.// şi nimeni mai plin şi mai trecutprin miezul nopţii decât mine./ şi nimeni mai pregătit şi maiinfăşurat in vieţi/ ca intr-o mie de piei./ imi desprind mâinile decorp,/ viaţa se invălmăşeşte in jurul meu,/ imi ridic mâinile şitoate vieţile lor se varsă in mine ca intr-un canal./ viul ăsta deo sută de tone spulberă orice, străpunge/ carcasele, străpungecimentul/ şi totul clocoteşte de viaţă: asfaltul respiră,/ lemnulrespiră, miezul nopţii respiră. şi chiar dacă nu e nimeni in jur,/lumea fierbe de viaţă cu nimeni in ea.// acum, când viaţa mea numai cunoaşte margini,/ imi ridic şi mai mult mâinile, imi desfacdegetele/ şi blocurile işi scuipă temeliile şi ţâşnesc innebunite/prin aer şi la o sută de metri deasupra pământului/ explodează ca omie de artificii" (de-a viul).
Dar nu aceste versuri dau măsuratalentului lui Teodor Dună. In recentul său volum, gradaţia işirevelează adevăratul potenţial abia atunci când se cuplează cu outilizare savantă a refrenului, care face ca poemele să seconstruiască adesea după principiul temei cu variaţiuni. Indefinitiv, tocmai această particularitate face ca de-a viulsă reprezinte cea mai răspicată declaraţie de independenţă a luiTeodor Dună. Căci, dacă poetul fost văzut până acum ca un creatorde atmosferă, el ne arată aici că poate construi şi texte capabilesă convingă independent de volumul in care au apărut. Sunt destulepoeme antologabile in această carte, iar sfoara, oaselecâinelui, cămaşa de primăvară, de-a viul şigangul se numără printre cele mai bune piese ale poezieidouămiiste. Marea reuşită a volumului rămâne insăinverzirea, o parabolă mistică ce se incheieastfel:
"şi ajungem, ca prin minune,toţi deodată, lângă un/ râu. şi am văzut că nu apă curgea,/ ci ocarne mică, bolnăvicioasă/ susura sub noi. şi atunci s-a auzit caun chiot printre/ destrupaţi/ şi ei au coborât malurile şi auintrat in râu/cu grijă, de parcă era prea rece carnea,/ apoi s-auobişnuit./ au inceput să facă pluta, chiar să sară precum/ delfiniişi nouă ne părea bine pentru ei, ne părea bine şi pentru noi/ că nutrebuie să ne mai fie ruşine cu carnea noastră./ şi intr-o aşaprimăvară nu se mai deosebea carnea de destrupaţi, râul de iarbă/şi oamenii de destrupaţi/ şi nu se mai deosebea chiar nimic şi niciunul de altul/ şi nici fiecare de râu şi totul gâlgâie/ incântătorin jur şi inverzeşte şi trece nu doar prin unul, ci prin fiecare,prin toţi.// şi intr-o aşa primăvară să fii destrupat este puţin./să vezi cum crengile inverzite despart carnea e şi mai puţin./ iarsă fii viu e incă şi mai, şi mai puţin."
Prin ultimul său volum, TeodorDună işi confirmă nu doar statutul de poet aflat in prim-planulgeneraţiei sale, ci fixează insăşi condiţia actuală a poezieidouămiiste: o poezie mai puţin isterică decât acum un deceniu, darvie cât cuprinde.
*) Teodor Dună, de-aviul, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2010, 104p.
ANDREI TERIAN (n. 30noiembrie 1979) este lector la Facultatea de Litere şi Arte aUniversităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, cercetător la Institutul deIstorie şi Teorie Literară "G. Călinescu" din Bucureşti, redactorla revistele Cultura şi Euphorion. Este doctor infilologie - cu distincţia Summa cum laude - al Universităţiidin Bucureşti (2007). A mai colaborat la revistele Adevărulliterar şi artistic, Bucureştiul cultural,Cuvântul, Euresis, România literară,Vatra ş.a., totalizând peste 400 de studii şi articolepublicate in periodice şi in volume colective. Dintre criticiigeneraţiei sale, a obţinut cel mai mare număr de voturi laanchetele BEST ("Bursa tinerilor scriitori", organizată deBucureştiul cultural in 2006) şi "Cei mai buni 5 tineriscriitori ai momentului" (Colocviul Tinerilor Scriitori,Cluj-Napoca, 2007).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
