Daniel Cristea-Enache este eseist, critic literar şi istoric literar. S-a născut la 19 februarie 1974, la Bucureşti, prin urmare peste câteva zile trece bariera celor 40 de ani. Este conferenţiar universitar la Catedra de Istoria Literaturii Române a Universităţii din Bucureşti. A absolvit în 1996 Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, ca şef de promoţie. În 1997 a absolvit Masteratul de Literatură Modernă şi Contemporană la Facultatea de Litere din Bucureşti. Din 2005 devine doctor în Filologie al acestei universităţi, cu o teza despre Ion D. Sîrbu. A fost corector la Contemporanul–Ideea europeană, apoi redactor la Caiete critice, asistent de cercetare la Institutul de Istorie şi Teorie Literară G. Călinescu, asistent la Catedra de Literatură română a Facultăţii de Litere, Universitatea din Bucureşti (din 2000), secretar general de redacţie la Editura Fundaţiei Culturale Române (din 1999), ulterior director la Editura Institutului Cultural Român şi redactor asociat la Adevărul literar şi artistic, director de imagine la Grupul Editorial Corint (2005-2007). În prezent, este conferenţiar universitar, consilier editorial la Editura Polirom şi cronicar literar la revista Observator cultural.
A colaborat (cu cronici, studii, eseuri, interviuri, texte publicistice) la Ziarul de duminică, Cultura, Suplimentul de cultură, Idei în dialog, Bucureştiul cultural, 22, Ramuri, Caiete critice, în ziarele Evenimentul zilei, Gândul educaţional, Adevărul, precum şi pe portalul LiterNet. A fost moderatorul emisiunii Literatura de azi la TVR Cultural. Iar de anul trecut a infiinţat o revistă online cu exact acest titlu. De la această ispravă culturală am început prima parte a interviului nostru.
- Domnule Daniel Cristea-Enache, la jumătatea anului 2013 v-aţi remarcat printr-o ispravă culturală care a stârnit vâlvă – înfiinţarea unei reviste literare online, Literatura de azi. Ne puteţi vorbi pe larg despre această revistă? Cum a apărut? Cum s-a dezvoltat? Care e raportul net-Facebook?
- În primul rând, stimate domnule Stelian Ţurlea, mulţumiri pentru invitaţia de a dialoga, în spaţiul unei publicaţii la care ţin foarte mult: Ziarul de Duminică. Invitaţia mă onorează şi mă bucură. Sper că cititorii vor parcurge cu interes şi cu folos intelectual schimbul nostru de idei.
Cum se ştie, Literatura de azi a fost o emisiune, la defunctul post TVR Cultural, pe care mi-a încredinţat-o Daniela Zeca, pentru a dialoga cu scriitorii români. Un talk-show puţin mai altfel decât cele în care agresivitatea este un mod de a înţelege relaţia cu interlocutorul.
Interesul meu coincidea cu al publicului: să vedem împreună ce complex uman interesant poate reprezenta un scriitor, indiferent de generaţia din care face parte şi de gruparea lui literară. Eu cred că un scriitor bun este un complex uman unic. Nici un scriitor bun nu seamănă cu un altul. Are o originalitate creativă şi comportamentală la care nu există, nu pot exista serii. Gândiţi-vă, de pildă, la Nicolae Breban şi Mircea Cărtărescu sau la Ileana Mălăncioiu şi Ioan Es. Pop. Doi mari prozatori şi doi mari poeţi: nici unul nu seamănă cu ceilalţi. Nu seamănă cu nimeni.
Profesiunea mea de critic literar s-a întâlnit astfel cu bucuria de a explora aceste structuri umane, pe conturul operei lor. E ceva ce am făcut şi în critică, şi în biografii, şi în convorbiri, şi în volume de dialoguri (ultimul, apărut la Polirom, se intitulează Literatura de azi. Dialoguri pe net), şi în cursuri universitare ori opţionale dedicate, la Literele bucureştene, autorilor de după 1990. Era absolut firesc s-o fac şi pe platforma Literatura de azi.
Aceasta a fost iniţiată pe Facebook, pe 1 iulie 2013, odată cu crearea paginii cu acest nume, de către mine. Apoi, a fost creat site-ul www.literaturadeazi.ro, de către un excepţional constructor şi administrator de site-uri, Adrian Pop. Am închegat o echipă, am alcătuit o redacţie, cu un redactor şef, Odilia Roşianu. Suntem deja destul de mulţi în acest proiect; şi ne place ceea ce facem.
Dat fiind că pagina de Facebook a fost creată acum şapte luni, dinamica ei este remarcabilă. La ora la care vă răspund, sunt peste 21.500 de fani, iar rata de venire a cititorilor noi este foarte ridicată. În interval de 1 lună, peste 1.000.000 de utilizatori Facebook (un milion!) văd postările noastre. Majoritatea sunt tineri şi foarte tineri (am, ca administrator, acces la statistici şi grafice care-mi dau exact segmentele de vîrstă şi aria geografică a cititorilor).
În fine, cu site-ul am ajuns să concurăm cu reviste şi edituri de primă mărime din România, precum România literară, Nemira sau Polirom, aflate acum înaintea noastră în clasamentele Trafic.ro. Site-ul nostru e şi mai tînăr, deci performanţa mă bucură şi mai mult. În acest stadiu de dezvoltare, avem peste 1.000 de vizitatori unici pe zi pe www.literaturadeazi.ro, iar în ianuarie 2014, prima lună integrală de auditare, am avut peste 14.000.
- Credeţi că viitorul aparţine domeniului online? De ce? Nu vor mai exista reviste tipărite pe hârtie? Cu vreo cinci ani în urmă, într-un alt interviu apărut în Ziarul de duminică, regretaţi dispariţia acestuia pe hârtie; acum sunteţi promotorul unei reviste online, de care sunteţi chiar foarte mândru...
- Fireşte că sunt mândru. Am şi de ce. Pe site-ul nostru scriu autori ca: Florin Bican, Dan-Liviu Boeriu, Ioana Bot, Emil Brumaru, Irina Dincă, Lia Faur, Mihaela Miroiu, Claudia Moscovici, O. Nimigean, Răzvan Petrescu, Dan Romaşcanu, Alex, Ştefănescu, Domniţa Ştefănescu, Vladimir Tismăneanu, Stelian Ţurlea, Radu Vancu, iar printre colaboratorii din diferite domenii artistice se numără Dinu Lazăr (fotografie), Laurenţiu Midvichi (plastică), Gabriela Pop (muzică). Sunt alţi colaboratori care se vor adăuga, spre bucuria cititorilor noştri.
Mi se pare important ca un scriitor ori un critic, un artist ori un specialist să aibă acel interes public pe care îl merită. Acel impact la care valoarea îi dă dreptul, într-o cultură şi într-o societate evoluată. M-am plictisit ca în România să aibă succes numai maneliştii şi doar tabloidele care ne prezintă secvenţe din vieţile lor. Vreau puţină variaţie. Vreau şi elită culturală în centrul public de interes; şi în orizontul aşteptărilor noastre. Platforma Literatura de azi dovedeşte că e posibil. Şi poate vom face şi o revistă tipărită Literatura de azi, dacă publicul nostru ne va cere asta. De ce nu?
- Care sunt diferenţele dintre o revistă clasică şi una pe suport electronic?
- Eu le văd în convergenţă şi chiar într-o structură integrată. Nu sunt adeptul experimentului de dragul experimentului şi al gesticulaţiilor cool de tipul: haideţi să facem şi noi un site, fiindcă se poartă site-urile, ori: hai să facem şi noi o revistă stufoasă şi indigestă pe hârtie, ca să dovedim că suntem elitari şi neînţeleşi de vulg...
Cred că un om care face o revistă, pe orice fel de suport, trebuie să se gândească la cititor, la consumatorul cultural, să-şi reprezinte realist profilul acestuia, aşteptările, necesităţile. Aproape de noi sunt zeci de mii de cititori pasivi, născuţi ori deveniţi pasivi fiindcă nimeni nu a reuşit să ajungă la nodul lor de aşteptări – şi să-l desfacă. Da, cititorii din România sunt mofturoşi şi nu mai înghit orice.
Mie îmi place mult această ridicare a ştachetei quality. Vrei cu adevărat ca publicaţia ta să fie citită, urmărită, să aibă impact real, să genereze comentarii şi dezbateri, să creeze trend-uri şi direcţii culturale? Da, chiar vrei asta? Atunci trebuie să munceşti, să te implici, să ai imaginaţie, să depui efort; nu să-ţi deversezi producţiile pe un hectar de pagini tipărite şi apoi să te plângi că publicul românesc este acultural.
Publicul românesc e, cum spuneam, mofturos; dar şi eu sunt la fel. Am ambiţia să fac cititorilor noştri educaţie estetică, iar ei o acceptă bucuroşi. N-o să găsiţi la noi texte despre actori populari, dar mediocri, care să ne facă trafic. O să găsiţi Purcărete şi Rebengiuc, Afrim şi Marius Manole – aceasta e sfera.
Arta adevărată înseamnă dislocarea comodităţilor de gândire şi reprezentare. Un mare poet, ca Brumaru, vine şi ne distruge inerţiile, clişeele, felul mediocru, comod, căldicel de a „savura” arta. Arta nu e savarină. Rubrica lui Emil Brumaru se intitulează Pizda romantică. Iar eu, critic literar, îl susţin 100% pe Brumaru, fiindcă pe curajul lui şi al altora de a forţa în terenul imaginarului şi al expresiei se centrează, de fapt, arta.
Asta înseamnă Literatura de azi. Riscul literar de acum va fi canonul cultural de mâine.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
