E duminică şi-a fost devreme,
cerdac devine orice creion
scăpat, a ceea ce înseamnă
opere viitoare, moartea aceasta,
ţigări proaste, condică de infarcturi,
momente când nu crezi că totul
se poate sfârşi. Da, va veni o
vreme a bătrâneţii când faptul
că mai poţi mişca mâna
e la fel de senzaţional ca să faci sex
în buda de la Litere, în anul doi,
cu o brunetă de la Matematică,
fără să-l nască apoi pe Ion Barbu.
E o zi trăită după paravane,
e o zi când fiecare pricepe
că poezia e inerţia stărilor pe loc,
când fiecare pricepe că la alţii
e maţ, nu e creion.
Cazi prin propriul creion,
până la vârf devii grafit
şi îţi intri singur sub piele,
aşa cum ploaia îşi uită vârfurile
împlântate în trecători
şi ei îşi scriu mai departe viaţa fără să ştie,
grăsimea, slăbirea, rânjetul
împingându-le vârful, modulându-l.
Unde a murit nimeni e o cruce
cu data în care a murit, pe trotuar,
lângă e o cruce cu faptul că şi-au
amintit după un an, lângă, după doi ani,
apoi apar eu care îţi cer un foc
să mai salvez o aparenţă.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
