Jan Patočka
Eseuri eretice despre filosofia istoriei
Editura Herald
Traducere din limba cehă şi prefaţă Anca Irina Ionescu.
Editura Herald lansează o nouă apariţie editorială: Jan Patocka, elev al lui Heidegger şi prieten cu Husserl, purtător de cuvânt al Chartei 77, este considerat unul dintre cei mai importanţi filozofi ai secolului XX, reprezentant de frunte al fenomenologiei, „ştiinţa nu atât despre structura existentului, cât a modului în care se manifestă existentul şi de ce ni se manifestă aşa cum ni se manifestă”. Lucrarea a fost tradusă în peste 20 de limbi. Este prima traducere în limba română a filozofului ceh.
„Eseurile eretice” oferă o perspectivă fenomenologică de sorginte heideggeriană asupra istoriei Europei, începând, într-o măsură oarecum cronologică, cu vechea Mesopotamie şi ajungând până în perioada europeană modernă. Cartea a apărut pentru prima oară în samizdat, în 1975, şi a fost publicată oficial în 1990, iar încă înainte de căderea comunismului a fost tradusă în franceză şi spaniolă.
Din punctul de vedere al lui Patocka, natura este un construct străin, iar istoria, care a început ca o căutare a unui sens superior, sfârşeşte prin a fi un element de consum ce se auto-perpetuează. Patocka explică modul în care Europa s-a îndepărtat de moştenirea sa greacă pentru a căuta mai curând puterea decât adevărul, fărâmiţându-se în subdiviziuni etnice, şi apoi felul în care Iluminismul a deplasat Europa de la o orientare etică la una materială.
Jan Patocka (1907-1977) este considerat, datorită contribuţiilor sale din domeniul fenomenologiei şi al filozofiei istoriei, unul dintre cei mai importanţi filozofi ai secolului al XX-lea. Printre operele sale se numără: „Lumea naturală ca problemă filosofică”; „Introducere în fenomenologia lui Husserl”; „Aristotel, predecesorii şi moştenitorii săi”; „Corp, comunitate, limbă, lume”; „Platonismul negativ” etc.
„Patocka vorbeşte adesea despre sensul anumitor chestiuni omeneşti, despre sensul vieţii, al istoriei, al diverselor instituţii, despre sensul democraţiei etc., fără ca noţiunea de sens în sine să fie definită şi fără să se facă vreo încercare în acest sens – fireşte pentru că, deşi, pe de o parte, se simte nevoia de a avea un asemenea concept, pe de altă parte se consideră că este ceva de la sine înţeles.” (Editura Herald)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
