Nicolae Iorga obisnuia sa se documenteze la Biblioteca Academiei Romane. Aflandu-se in sala manuscriselor, preferata sa, a fost anuntat de valet ca este cautat la telefon (5 iulie 1899). Academicianul a revenit in camera dupa terminarea convorbirii. In acel moment, un cititor a rupt o pagina dintr-un manuscris. Un tanar inalt si blond, imbracat impecabil, a fost autorul zgomotului. N. Iorga ii atrage atentia custodelui Iulian Tuducescu despre incident si se deplaseaza impreuna cu acesta la masa junelui. Acesta neaga ca ar fi rupt o fila din manuscrisul cu No.46 pe care il studia. Amenintat cu politia, scoate de sub haina o pagina dintr-un manuscris slav din sec. al XII-lea. Evenimentul nu a fost trecut cu vederea, iar bibliotecarul Ion Bianu l-a anuntat telefonic pe comisarul N. Leviovax despre incident.
Cititorul Alexandru Iazimirski a fost retinut de autoritati pentru cercetari. Avea 25 de ani. Se nascuse in comuna Bairam Ceack din Basarabia, insa isi stabilise domiciliul la Moscova. Devenind doctorand in litere si filosofie, se ocupa cu studierea limbii si literaturii slavone. In perioada 1897-1899, s-a deplasat in mai multe randuri in Romania pentru a studia manuscrisele slavone. A vizitat in acest scop, manastirile Neamt, Agapia, Secu si Bisericani care, aveau un numar impresionant de manuscrise. Nu a ratat Biblioteca din Iasi si Academia Romana.
Camera acestuia din hotelul Union a fost perchizitionata. Politistii au descoperit spre surprinderea lor noua carti rare. Iazimirski a declarat ca le-a cumparat din Rusia, dorind sa le vanda la sarbi. La Biblioteca Academiei nu lipseau carti din depozit. Directia Generala a Politiei a corespondat cu bibliotecile mari din Romania, dorind sa afle daca conducerile acestora pot oferi detalii despre cartile lui Iazimirski. Biblioteca din Iasi a confirmat ca ii lipseau din depozit noua carti rare cu titluri identice.
George B. Molcovici, jude instructor al Tribunalului Ilfov a solutionat cazul si cu acordul primului procuror a dispus trimiterea dosarului in judecata Tribunalului corectional (8 iulie 1899). Avocatul Iliotu a cerut la proces circumstante atenuate pentru inculpat, avand in vedere ca acesta si-a recunoscut vina. Iazimirski a fost condamnat la 3 luni de inchisoare corectionala (29 iulie 1899) in baza articolelor 202, 203, 204 si 308 din Codul Penal referitoare la furt. Nu a facut recurs desi avea dreptul. A donat in schimb Academiei Romane cartile rare gasite in camera sa de hotel.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
