Imaginea-lipsa sau calatoriile nocturne ale lui Pascal Quignard

Humanitas fiction a publicat de curand un volum singular, de o frumusete stranie, continand circa 200 de ilustratii color, cu subiecte adesea picante, uneori deocheate, intotdeauna desavarsite din punct de vedere plastic, insotite de comentariile eseistice ale lui Pascal Quignard. Volumul reproduce cu fidelitate, din punct de vedere tehnoredactional si tipografic, editia franceza (Flammarion, 2007), iar fidelitatea capata nuante inspirate si creative cand e vorba de traducerea textului (Vlad Russo).

Spre a va da o imagine cat mai exacta asupra Noptii sexuale si a straielor sale editoriale, trebuie spus ca pana si pe piata franceza (saturata de albume in care luxul si extravaganta se numesc, de multa vreme, doar acuratete, minutie si generozitate a imaginatiei) a fost considerata o aparitie magnifica, de o bogatie nemaivazuta, iesita din toate tiparele.

Pascal Quignard (n. 1948) este romancier, a fost distins cu Premiul Academiei Franceze si cu Premiul Goncourt. Si-a construit faima si ca eseist, prin volume ca Petits TraitŽs, Dernier Royaume sau Le sexe et l'effroi. La 13 ani dupa aparitia acestuia din urma, Quignard s-a hotarat sa-i continue demersul. De unde aceasta pornire intarziata? Aflandu-se in SUA, in 2005, la Universitatea din Atlanta, a avut prilejul sa asiste la dezbaterile publice fulminante iscate de votarea The Broadcast Decency Enforcement Act in cadrul Congresului american, o lege indreptata impotriva imaginilor indecente. Care nu le interzicea, ci doar le punea sub amenintarea unor sanctiuni severe in cazul in care ar fi cazut sub ochii copiilor sau ai unor minoritati religioase.

Cunoscand viteza cu care puritanismul strabate Oceanul, scriitorul a fost cuprins de febra libertatii si s-a hotarat sa publice, in regim de urgenta, toate "imaginile originare" pe care le colectiona inca din adolescenta.

"Nu eram de fata in noaptea cand am fost zamislit. E greu sa participi la ziua care te preceda. Exista o imagine lipsa in sufletul nostru. Depindem de o scena petrecuta in chip necesar, dar care nu se va arata nicicand ochilor nostri. Numim aceasta imagine originea. O cautam in spatele a tot ce vedem." Mergand in amonte in aflarea originilor, in noaptea "uterina", Pascal Quignard evoca adevarurile dezvelite de marile mituri ale omenirii, dar si de teoriile moderne asupra sexualitatii (Freud sau Lacan) pe care le regandeste si le nuanteaza infinit. Sprijinindu-se pe lucrari din marea galerie a picturii universale sau pe citate plastice tinand mai degraba de depozitul unui cabinet de curiozitati, alcatuind un inventar personal de "scene indecente", Quignard porneste in urmarirea imaginii lipsa, pe care o scoate din noapte prin explozia, ca un foc de artificii, a unei inteligente febrile si a unor delectante derapaje asociative, tot asa cum scoate din noaptea paginii (toate filele albumului sunt negre) splendoarea colorata si incrancenata a carnii vazuta de Picasso, Magritte, Leonardo sau Fragonard.