Un festival de literatura, cu prezente remarcabile, a trecut aproape neobservat in presa. In acea presa care face imaginea. Imediat, au inceput sa se auda lamentarile si sa se distribuie reprosurile. Dar nimeni nu se intreaba: cine e responsabil ca festivalul a fost un eveniment doar pentru organizatori si participanti?
Zilnic, pe lumea asta se intampla milioane de fapte, in sute de mii de domenii. Fatal, nu toate ajung la urechile si sub ochii unui public. Unele ne sunt ascunse cu buna stiinta, altele, extrem de importante, sunt ingropate de lipsa de interes sau de lipsa de informatie.
In schimb, ne sunt livrate pe post de lucruri despre care e obligatoriu sa stim - ca si cum viata noastra nu ar mai avea rost daca nu le-am afla - evenimente minore, sclipiciuri care iau ochii.
Agresiunea faptelor minore, din zone minore, cu semnificatii minore este evidenta, dar ea reprezinta o consecinta a nestiintei, a infatuarii sau a neintelegerii lumii in care traim.
Festivalul de Literatura de la Neptun a beneficiat de sponsori importanti (deci de bani - pentru ca nu-i de ici de colo sa aduci zeci de scriitori din intreaga lume, sa-i cazezi, sa-i plimbi, sa dai un premiu de 10.000 de dolari) si de prezente remarcabile (Alain Robbe-Grillet sau Jorge Semprun).
Si, totusi, el nu s-a constituit intr-un eveniment. Daca nu treceau pe acolo niste oameni ai puterii (care stiu sa traga foloase de imagine din fiecare eveniment!), probabil ca nici nu ar fi fost bagat in seama. E lesne sa dai vina pe presa care nu percuteaza la evenimente culturale, care sufoca publicul cu stiri minore etc. etc. Dar e mai dificil sa te intrebi daca s-a ocupat cineva de imaginea festivalului.
A gandit cineva - intr-un mod profesionist - crearea evenimentului? Ce tip de campanie de mediatizare s-a adoptat? Exista un departament de imagine la Uniunea Scriitorilor, un birou de presa sau un PR? Iar daca nu exista, de ce macar pentru acest festival nu s-a creat un birou special in cadrul departamentului de organizare?
Era suficient faptul ca multi dintre scriitorii invitati acolo sunt si gazetari si au fost suficiente niste invitatii adresate ziarelor sau posturilor de televiziune, asaltate zilnic de zeci, sute de astfel de semnale? Care a fost logo-ul acestui festival?
Ma opresc cu intrebarile pentru ca nu-si mai au rostul. Vrem sa promovam, vrem sa ne facem cunoscuti, lasand la voia intamplarii ceea ce este esential in actul promovarii: imaginea. Dupa aceea, ne lamentam atat de insistent prin presa, incat ceea ce ramane publicului este acest crunt adevar: a fost ceva, dar nimeni nu a bagat de seama.
Si iata reversul: in zilele festivalului, un ziar de raspandire nationala anunta ca un orasel oarecare, dintr-o campie oarecare, a devenit capitala Poeziei (asadar, nu a unei poezii oarecare). Si stiti de ce?
Pentru ca un redactor al ziarului respectiv, care se indeletniceste si cu scrisul de literatura in timpul liber, inmanase un premiu - care, fireste, ii poarta numele - unui cetatean onorabil, care si el, in timpul lui liber, scrie si publica.
Despre prezenta lui Alain Robbe-Grillet in Romania nu s-a scris nici un cuvant in respectivul ziar!
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
