Constantin Bărbulescu
Început de veac în Bucureşti
Viaţa mea, cu smerenie
Prezentată de Victoria Dragu Dimitriu
Editura Vremea
Constantin Bărbulescu (1907-2003) a fost fiul unuia dintre primii instalatori din România, devenit starostele breslei instalatorilor din Bucureşti. Antrepriza acestuia a realizat instalaţiile de apă şi canalizare ale Expoziţiei Jubiliare din 1906, din Parcul Carol. Fiul a moştenit înclinaţia către inginerie a tatălui şi, după anii de şcoală, de-a lungul cărora i-a avut colegi şi prieteni pe Mircea Eliade şi pe fraţii Acterian, a absolvit Institutul Politehnic din Bucureşti. Ulterior, la înfiinţarea Industriei Aeronautice Româneşti, a fost colaborator al profesorului Elie Carafoli şi, mai apoi, cercetător în diferite alte domenii industriale.
În Masoneria Română a fost iniţiat în anul 1936, ajungând apoi până la gradul maxim, 33, fiind Locotenent, Mare Comandor al Supremului Consiliu de Rit Scoţian Antic şi Acceptat şi, în ultimii ani de viaţă, decanul de vârstă al fraţilor săi.
Victoria Dragu Dimitriu a publicat un interviu cu inginerul Constantin Bărbulescu în volumul Poveşti ale domnilor din Bucureşti, apărut la Editura Vremea, în anul 2005. În paralel, Constantin Bărbulescu a lăsat moştenire nepoţilor săi alte câteva zeci de ore de înregistrări despre familii, branşe, străzi şi case bucureştene şi, în general, despre viaţa românilor din interbelic. Casetele au fost transcrise de una dintre fiicele sale, doamna Teodora Bărbulescu, şi astfel amintirile acestea pot apărea în volum, cu o introducere de Victoria Dragu Dimitriu.
Iată o mostră a stilului admirabil şi a portretelor concepute de Constantin Bărbulescu:
„Uitam de magazinul lui Predoleanu! Ce om era, mare negustor! Noi, în vremea de azi, nu găsim un preşedinte de republică, aşa cum era Predoleanu patron de magazin. Atunci când l-a înfiinţat, magazinul era pe Şoseaua Colentina, cam între Şoseaua Ştefan cel Mare şi calea ferată care mergea la Obor. Pe la jumătatea distanţei. Pornise Predoleanu de la mătură! După o vreme, mergându-i lui foarte bine, avea o reputaţie foarte bună, s-a mutat. Şi-a construit un magazin mai mare şi mai modern, foarte frumos aşezat, pe Şoseaua Mihai Bravu, colţ cu strada Profesor Ion Maiorescu. Devenise Predoleanu un mare negustor, îndrăgostit de meseria şi de prăvălia lui. Nu lipsea, drăguţul de el, nu lipsea din prăvălie. Avea de toate. Obiecte sanitare dar, mai ales, fierărie de binale: încuietori, broaşte de uşi, balamale de uşi, de mobilă, astea îmi dau mie prin gând acum, tot felul de obiecte de uz casnic, cred că avea şi vase emailate, potcoave, unelte, de toate. Ce era important la el, o ordine în magazin perfectă şi, ca patron, Predoleanu era întotdeauna acolo, nelipsit, el deschidea prăvălia, el o încuia, aşa, nu-i scăpa nimic de sub ochi şi nici de sub mână. Îşi plătea personalul bine, dar îl şi supraveghea atent. Era un model de organizare. Mult mai târziu, momentul devenise cu totul altul. Eram de mult inginer. Eu, din motive strategice, pe lângă slujba pe care o aveam la Uzinele Copşa Mică şi Cugir, la Centrală, în Direcţia Generală de aici, din Bucureşti, aşa, îmi făcusem şi un mic atelier. M-am gândit: vreme de război, vremuri nestatornice, era o măsură de prevedere la ce s-ar fi ivit. Atunci am privit mai îndeaproape cum lucra Predoleanu. A fost modelul meu şi îi eram şi furnizor. În atelierul meu din Şoseaua Vitan, făceam, pentru Predoleanu, balamale pe vremea când nu se găseau. El era acum bătrân, foarte respectabil şi foarte respectat. În permanenţă aşezat la casă. Poate nu făcea el încasările toate, dar era prezent. Ştia tot ce mişcă în prăvălia lui. Şi, când i-am ajuns furnizor, ştiu că avea grijă şi-mi spunea: Domnule Bărbulescu, te rog să dai ceva şi pentru băieţii mei de prăvălie, ca să nu ceară ăia bacşiş şi nici să nu fure!”
Victoria Dragu Dimitriu a fost realizator la Redacţia Culturală a Radiodifuziunii Române. A semnat emisiunile Atlas Cultural, Eminesciana, Bucureşti, istorii scrise şi nescrise, Arhipelagul Bucureşti. A publicat volume de poezie şi romane.
Din 2004 încoace, publică o serie de lucrări închinate Bucureştilor, volume de convorbiri cu locuitori ai Capitalei, care aruncă o lumină neaşteptată asupra unor detalii pitoreşti, savuroase şi adeseori importante ale istoriei urbei. Seria s-a bucurat de un succes binemeritat. Poveşti ale doamnelor din Bucureşti, Poveşti ale domnilor din Bucureşti, Alte poveşti ale Doamnelor şi Domnilor din Bucureşti, Poveştile unui Domn din Bucureşti, Doamne şi Domni la răspântii bucureştene, Poveşti cu statui şi fântâni din Bucureşti, Povestea unei familii din Bucureşti. Grecenii, Poveşti ale comorilor din Bucureşti, Trei doamne cu poveşti din Bucureşti au fost citite cu încântare şi au contribuit nu numai la buna cunoaştere a istoriei Bucureştilor, ci şi la sporirea dragostei locuitorilor pentru acest oraş neiubit şi nedreptăţit.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
