Nu evorba neapărat că-i dedică, de pildă, un text lui Nichita Stănescu.Parcurgînd un Poem intitulat chiar aşa, vom observa că el ede fapt foarte sorescian:"Pezi ce trece se înmulţesc adresele pe care trebuie să le uit./ Pe zice trece se împuţinează casele în care sînt primit ca un omonorabil./ Oho, dacă aş fi eu inginer,/ dacă aş fi eu doctor,/ dacăaş fi eu contabil...!/ Aş mai bea cincizeci de vodcă".
Adevărataînclinare ceremonioasă către N. Stănescu se vede în altă parte,într-un Poem de dragoste (la Satu-Mare): "Ea are ochiiîncercuiţi de gheruţe./ Ea are ochii încercuiţi de ţepi foartedulci,/ Încît îţi vine s-o legi şi s-o culci/ într-un pat cumămăruţe.// Ea e sălbatică şi-i mereu gata-gata să sară/ şi sămuşte şi-i gata-gata să adoarmă la mijlocul săriturii./ Ea arecapcane cu miere în jurul gurii,/ încît îţi vine să tragi peste eacearşaful pădurii./ Ea este verde şi amară.// Ea este foarteblîndă, foarte frumoasă şi foarte periculoasă,/ Cetăţeni, n-olăsaţi să iasă din casă!".
Stănescu,Sorescu... Dar unde e Dimov? Iată-l, într-un aşa-numit Poemocazional: "Era într-o joi. Purtam atela/ pe osul sufletuluirupt./ Gîndeam la tine, Arabela,/ Şi mă lăsam de gînduri supt.//(Căci după ce din vodci storc noaptea,/ de la trei sticle mai însus,/ eu te iubesc cu o iubire/ de care foarte mîndru nu-s!)//Cînd, Doamne, ţi-am zărit nacela/ plutind peste pădure, sus./Şi-apoi balonul, Arabella,/ mergînd cu soarelespre-apus".
DarBrumaru este? Cum să nu fie tocmai maestrul liricii erotice?Poezia-omagiu se va numi, într-o deplină transparenţă pentrucritici şi pentru cititori, Poem de dragoste: "Inimă n-are-nea, ci-n coş de pai/ i-o plimbă un copil ca pe-o pisică,/ ce toarceleneşă pe-o pernă mică,/ pe cînd căruţe trase de opt cai// la ea,ca la guvern, descarcă plîngeri/ şi poezii cu miile. Căci, vai,/ eapatronează o contrabandă fină:/ cînd vine noaptea, ca dintr-ouzină,/ (zvîrlind spre ceruri argintii răsfrîngeri),/ din sînu-istîng, cisterne lungi spre rai/ duc lapte şi suzete pentruîngeri."
Pepagina alăturată apare, în registrul său obsesional şi stilistic,Angela Marinescu. Cum se intitulează poemul ei? Nu altfeldecît Cîntec negru: "Aprind lampa şi îmbrac neagră cămaşă./Deasupra acoperişului, undeva sus, mlaştina clocoteşte./ Peste unveac se aud trecînd camioane grele./ Ară tractoarele roşii./Ţiglele sună ca şi clopoţeii cereşti./ Mintea mea e din ce în cemai limpede,/ din ce în ce mai sterilă./ Acum am coborît cu totulîn capul forţei negre din capul meu./ Ordon: Cîntă forţa neagră dincapul tău!".
Să nune mai întrebăm dacă, în această constelaţie poetică şi în acestatît de complicat şi de simplu ceremonial de invocare, se vacontura şi profilul Ilenei Mălăncioiu. După alte cîteva pagini dincartea Alcool, vom citi Înviere: "Brusc s-a-nserat.În sfeşnic lumînarea,/ pocnind, se-aprinse singură, din nou./ Treizile L-am vegheat sub răsuflarea/ de somn ce-n somn e somnuluiecou.// Şi între pleoape strîns ţineam mormîntul:/ roşie stîncăspartă-n sur dreptunghi./ Romanii-ntre măslini dormeau urîndu-l,/stînd ghemuiţi, cu capul pe genunchi.// La vremea cîntului demiruire,/ ne-am pus cenuşă-n păr şi-am plîns amar:/ «O, suflete,durere-i peste fire/ cînd părăseşti al trupului hotar!».// Nicisemne nu au fost, fiindcă durerea/ topeşte semnele ce vin de sus./Dar parcă-parcă s-a-nteţit tăcerea/ ce izvora din groapa luiIisus,// iar stînca-a prins apoi să vălurească,/ uşor, ca aparîului în munte,/şi-un trup de abur a-nceput să crească/ dinpiatră, ca ieşindu-ne din frunte".
Înacelaşi volum descoperim "negocieri" poetice şi mai profunde, cuEminescu (în Din vorbă în vorbă şi în Colind) ori cuBlaga (în Mesajul). Dar revenind la poeţii contemporani cuIon Mureşan (şi viceversa: la poeţii de elită cu care Ion Mureşan afost şi este contemporan), să fie oare o întîmplare că ei, cei şasede mai sus, sînt conturaţi cu atîta claritate pentru un cunoscătorde poezie românească postbelică? Să fie chiar o coincidenţă căfiecare dintre ei este invocat, evocat şi reduplicat o singurădată? Aici şi acum, Ion Mureşan este o singură dată sorescian, osingură dată stănescian, o singură dată dimovian şi aşa maideparte, pînă la completa închidere a cercului. De aceea, a-l certape autor pentru "amestecuri", "impurităţi", "dispersie", "diluţie"îmi pare o dovadă de opacitate critică. Întrucît el, autorul, efoarte coerent în proiectul pe care cartea Alcool îlexprimă, şi încă într-o memorabilă desfăşurare. Ce eraLevantul pentru Mircea Cărtărescu este cartea Alcoolpentru Ion Mureşan.
Într-ocronică la Cartea de iarnă din 1981, Nicolae Manolescu aveao intuiţie formidabilă, şi anume aceea, nu foarte uşor de exprimat,că Ion Mureşan şi Mircea Cărtărescu sînt apropiaţi şi totodatădiferiţi, radical deosebiţi şi în acelaşi timp complementari:"Citez abundent - scria N. Manolescu - ca să se poată vedea nivelulînalt al acestui poem foarte matur în gravitatea lui, cum era şiCăderea lui Mircea Cărtărescu, lîngă care îmi place să-lsituez pe Ion Mureşan, cu toate că atitudinea lor faţă de poeziediferă radical".
Într-adevăr,aceştia sînt cei doi mari poeţi ai generaţiei'80,fiecare cu un imaginar, o sintaxă poetică, o forţă a reprezentăriişi o capacitate a (re)semnificării topite într-o semnăturădistinctă, inconfundabilă. Şi cei doi au ilustrat moduri poeticecomplet diferite de la bun început: lirism oracular vs. lirismprozaic, profetism vs. biografism, umilitate a eului vsego-gonflare şi supradimensionare, patetism marcat şi histrionismpe măsură vs ironie, distanţare, parafrază. Pe scurt: o speţă amodernismului şi una a postmodernismului.
Iardacă Mircea Cărtărescu şi-a eliberat complet vizionarismul opulentde constrîngerea registrului ironic, "transferîndu-se" în proză şidînd, cu "nimic", un volum al silei de poezia proprie (şi deorice deja consacrat ca poezie), Ion Mureşan pare să parcurgă aicitraseul invers. Citindu-i "cartea Alcool", asistăm la oadevărată jubilaţie în poezie. Omagiile la stema altor poeţi,"plecăciunile" ceremonioase pe care le-am văzut, nu sînt parodiceori baremi puţin ironice, după cum nu sînt convenţionale şimimetice într-un mod grăbit-superficial. Ion Mureşan fandează osingură dată într-o singură direcţie, după care se retrage şi, dacănu intercalează un poem al lui, fandează o singură dată înaltă direcţie, şi tot astfel, pînă la închiderea cercului."Alcooluri îndoite cu apă", cu formula din titlul cronicii lui PaulCernat? Îl preţuiesc prea mult pe colegul meu de generaţie, ca sănu-i spun direct şi explicit cînd (cred că) greşeşte. Acum agreşit. Mă tem că alcoolurile tari ale poeziei lui Ion Mureşan auavut un efect anesteziant asupra criticii noastre deîntîmpinare...
Voidisocia, aşadar, între un poet care, în mod conştient şi controlat,selectiv şi aproape transparent, "cuplează" cu semnăturile altorautori, făcînd din cartea Alcool un teren de manifestare(încercare) a celor mai diferite poetici; şi unul care, pe măsurăce face această testare plus arhivare, îşi configurează sub ochiicititorului terenul liric propriu, cu marginile lui. Îlcartografiază, pe acesta, cu aceeaşi atenţie minuţioasă, separîndcu grijă teritoriul său de teritoriile altora. Cartografie,topografie, măsurători, relief, configuraţii... Spre deosebire detoate poeziile şi strofele citate anterior, CînteculArpentorului va fi, probabil, un poem marca Ion Mureşan. Şieste.
Înschimb, în nici una dintre cele şase "incursiuni", vocea profundă apoeziei lui Ion Mureşan nu se face remarcată. "Fandările" sîntrelativ scurte, ca şi cum poetul ar vrea să ne facă o demonstraţie:şi ne-o face. Dar nu e, cred, atît o demonstraţie de virtuozitate(deşi nu virtuozitatea îi lipseşte autorului nostru!), cît una derespect manifest şi declarat al alterităţii poetice. Astfel că,într-o paralelă cu Levantul, analiza devine foarteinteresantă. Acelaşi lucru îl face acolo şi Mircea Cărtărescu,scriind ca Eminescu, ca Arghezi, ca Ion Barbu, ca Bacovia, caBlaga, ca Nichita Stănescu; şi o face la acelaşi nivel de excelenţăexpresivă. Diferenţa e că autorul Levantului include acestşir într-o naraţiune lirico-epică proprie, făcînd cu ochiul, cu unzîmbet ironic, cititorului cultivat. El integrează, într-un fel saualtul, experienţele şi lecţiile poetice anterioare, asimilînd pemăsură ce parafrazează, făcînd intertextualism într-o, pînă laurmă, impresionantă spirală autoreferenţială.
Cutotul altfel se raportează, aici, Ion Mureşan la marii poeţi pecare îi simte şi îi consideră aşa. Îl scoate pe fiecare dintre ceişase în prim-plan, străduindu-se să-l vadă din afară şi să-lexprime din interiorul poeziei lui. Iată motivul pentru care poemulsorescian este puţin ironic, cerebral, cu poantă finală; poemulstănescian e unul al îndrăgostirii de o iubită supărată pe uncavaler niţel cam rătăcitor şi, nu mai puţin, un poem alîndrăgostirii de cuvinte; poemul dimovian este cu rime insolite,bucuroase parcă de ele însele, şi cu un balon plutind pe deasupraspectacolului lumii; poemul à la Brumaru e cu fantasmele demultiplicare şi abundenţă ale erotiza(n)tului autor; poemul atît debine impregnat de Angela Marinescu este violent, excesiv şi topindfără efort diferenţele dintre sensibilitate şi cerebralitate,dintre inimă şi creier; în fine, poemul-omagiu către IleanaMălăncioiu este religios în modul acela atît de tensionat liric şiatît de liniştitor omenesc specific marii poete.
Aceastasă însemne amestec? Scăderi de nivel în mult-aşteptatul volum alpoetului "optzecist"? Dispersie, diluţie şi aşa mai departe?Dimpotrivă, este o operaţiune de decantare. După mai multe poeticidiferenţiate în clar şi după mai multe voci puternice identificate,recunoscute şi asumate ca atare, terenul din cartea Alcool afost pregătit. Terenul acesta poate avea şi funcţia unei platforme.Mai în glumă, mai în serios, ne putem aştepta, în partea a doua aacestei cronici, fie la o "decolare" a lui Ion Mureşan, fie la oinvazie a poetului.
Fiela amîndouă.
*) Ion Mureşan, cartea Alcool, Editura Charmides,Bistriţa, 2010, 80 p.
DANIEL CRISTEA-ENACHE (n. 19 februarie 1974) esteconferenţiar universitar la Facultatea de Litere, UniversitateaBucureşti şi consilier editorial la Editura Polirom. A ţinutcronica literară în Adevărul literar şi artistic(1997-2005), apoi în România literară (2005-2009).Colaborări la Cultura, Suplimentul de cultură,Idei în dialog, Bucureştiul cultural,Caietecritice, precum şi la ziarele Evenimentul zileişiAdevărul. Are o rubrică la Radio România Cultural şi una peportalul LiterNet. Din 2005 este doctor în Filologie (summa cumlaude) al Universităţii Bucureşti, cu o teză despre Ion D.Sîrbu. Volume publicate: Concert de deschidere (Premiul deDebut al României literare, Premiul pentru Debut al UniuniiScriitorilor din România şi Premiul "Titu Maiorescu" al AcademieiRomâne); Ileana Mălăncioiu,Recursul la memorie.Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache; Sertarul ScriitoruluiRomân. Dialoguri pe hârtie; Bucureşti Far West. Secvenţe deliteratură română; Un om din Est (Premiul pentru Criticăşi Istorie Literară al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti);Convorbiri cu Octavian Paler; Timpuri noi. Secvenţe deliteratură română.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
