Ion Bulei: Acum 90 de ani... (VIII)

Al. Marghiloman si C.C. Arion sunt delegatii principali ai Romaniei la tratativele de pace de la Bucuresti. In cele mai multe dintre punctele in discutie, Al. Marghiloman nu poate schimba continutul lor, acceptat deja la preliminariile de la Buftea. Dar la toate punctele, delegatii romani incearca sa obtina o renuntare la unele prevederi, o alta formulare a acestora, o "indulcire" a situatiei in care era adusa Romania. In chestiunea Basarabiei, Marghiloman obtine chiar castig de cauza. In aceasta chestiune, germanii si austriecii erau in martie mult mai putin receptivi la dorintele de pe cele doua parti ale Prutului de a se uni, decat fusesera in februarie.

Lui Averescu ii propusesera sa ia Basarabia ca o compensatie pentru pierderea Dobrogei. Targ pe care desigur generalul roman il respinge. Dincolo de ideea de a targui un teritoriu romanesc cu altul era si parerea lui Averescu, basarabean de origine, ca mai intai era necesara o consolidare a Republicii Moldovenesti, asteptand ca "imposibilitatea realizarii practice a utopiilor bolsevice sa intre in constiinta maselor si atunci, cand se va putea, se va face alipirea prin vointa proprie a Republicii la Romania". El mai credea ca ceea ce se intampla in Rusia era ceva temporar. "Rusia este bolnava, incontestabil ca e foarte bolnava, dar Rusia nu a pierit si se va insanatosi. Noi, o putere mica, nu se cuvine sa abuzam de aceasta stare de paralizie, in care se gaseste un vecin al nostru. Suntem inconjurati de bulgari, de unguri si de rusi. Nu avem nici un interes, din contra, ar fi o politica nechibzuita de a cauta sa ne punem rau cu toti."

 

Averescu nici nu se gandea la romanii basarabeni si la cum vedeau ei unirea cu Basarabia. El o judeca doar ca o problema intre Romania si Rusia. Atunci cand ia in calcul si considerente de natura interna, constata ca intre Basarabia si Romania erau realitati diferite in domenii diferite: organizarea ecleziastica, orientarea comertului exterior, minoritatile... Mai constata ca in Basarabia avusese loc o reforma agrara foarte larga. In consecinta, el le spune lui Ion Inculet si lui Daniel Ciugureanu, care venisera la Iasi pentru a discuta proclamarea imediata a unirii, ca aceasta era mai bine daca se realiza dupa pace. Dimpotriva, Marghiloman crede ca fierul trebuia batut cat era cald. "Va inchipuiti, ca, ajungand la Iasi... cu cata evlavie m-am uitat la aurora care lumina orizontul dinspre Basarabia, cand am fost la curent cu miscarea nationala care se produsese", declara Marghiloman, in decembrie 1919. El stia de miscarile de la Balti, Orhei, Bender, Chisinau pentru unirea cu Romania..., stia de venirea unor delegatii la Iasi... Si se simte precum P.P. Carp in 1894, motiv pentru care da si el imprejurarilor acelasi raspuns pe care il daduse Carp lui Hitrovo, ministrul rus in Romania, care reprosa Bucurestiului ca nu priveste spre vest, la romanii din Transilvania: "Eu sunt ca plugarul cu minte care se uita la Rasarit. Si fiindca ma uit la Rasarit, vad intai Basarabia". Stia evident ca nu poate ajunge la o unire a Romaniei cu Basarabia, decat cu acordul Puterilor Centrale. Deja, in temeiul preliminariilor de la Buftea, trupele germane trecusera prin sudul Basarabiei si colaborau cu ucrainenii, iar austriecii, gratie pacii cu Ucraina, patrunsesera pe la Nord, de-a lungul Nistrului. Basarabia era prinsa ca intr-un cleste. Intre timp, semnarea pacii de la Brest-Litovsk si ocuparea de catre germani a unor intinse teritorii in Ucraina indepartase pentru moment pericolul bolsevic asupra Basarabiei.

 

Impreuna cu C.C. Arion, ministru de Externe in guvernul sau, intre 14 si 18 martie 1918, Marghiloman discuta la Bucuresti, cu Kuhlman, soarta Basarabiei. Profita de rivalitatea dintre Centrali privind petrolul romanesc si obtine mana libera din partea germanilor in relatia cu Basarabia, "cu conditia sa nu aduc complicatiuni cu Ucraina". Austriecii, prin Czernin, ii cer lui Marghiloman, in schimbul acordului lor, ca armata romana sa puna la dispozitia Centralilor, pe frontul lor de sud-vest, un batalion "pentru ca sa se adevereasca, asa, ca guvernul din Iasi a rupt definitiv cu Antanta". Era o ineleganta si o imposibilitate morala pentru Romania. Din fericire, Czernin, care pusese aceasta conditie, isi pierde postul de ministru de Externe si, indirect, si de mediator la tratativele de la Bucuresti. Inlocuitorul lui Czernin la tratative, Koerner, nu mai pune aceeasi conditie.

 

Promisiunile germanilor si ale austro-ungarilor erau insa mai curand promisiuni pesonale. Or, in Germania, situatia lui Kuhlmann era tot mai slabita, contestat de grupul militarilor din jurul lui Ludendorf care-l acuzau ca a cedat romanilor in privinta plecarii regelui din tara pana la pacea generala si a dezarmarii armatei. "Atacat pe aceasta chestiune, Kuhlmann maine putea sa cada, cum a si cazut si, daca partidul militar dadea pe succesorul sau, tot ce putusem cladi in privinta Basarabiei ar fi fost cladit pe nisip", declara Marghiloman mai tarziu. In Austria se putea intampla acelasi lucru. Si in locul lui Czernin putea veni un ungur. Si, "daca un maghiar va fi succesorul lui Czernin, orice aranjament binevoitor pentru Romania, in privinta Basarabiei, era si el caduc". Atunci Marghiloman se duce la Iasi si reia contactele cu liderii basarabenilor, Inculet, Ciugureanu, Pantelimon Halipa. Face apel la C. Stere pentru a mari forta de persuasiune asupra basarabenilor: "Sangele lui basarabean, cultura lui rara, suferintele tineretii lui ii dadeau un prestigiu neasemanat in Basarabia".

Ideea lui Marghiloman era ca basarabenii sa se pronunte mai degraba asupra viitorului lor, ca sa poata pune diplomatia Centralilor in fata faptului implinit. La 23 martie el aduce pe cei trei basarabeni si pe C. Stere la Consiliul de Ministri. In aceeasi zi cei patru pleaca la Chisinau. Marghiloman urma sa ajunga acolo trei zile mai tarziu. Dar basarabenii ii cer sa amane venirea pentru ca terenul nu era pregatit. Marghiloman refuza ("bietul popor basabean nu fusese 100 de ani sub domnia ruseasca fara sa contracteze boala nehotararii") si pleaca la Chisinau. Pleaca insotit de Mitilineu, ministrul justitiei, de generalul Harjeu, de I. Garlesteanu, A. Corteanu si generalul Mircescu. Practic in fruntea unei delegatii intregi.