In vremea comunismului, romanul istoric romanesc a stat sub semnul paradoxului. Si nu e greu de inteles de ce: cat timp scrierea Istoriei era un atribut exclusiv al ideologiei oficiale, prozatorii nu puteau decat fie sa incheie pactul cu diavolul, fie sa incerce o eschiva de la versiunea standard a evenimentelor. Iar una dintre cele mai frecvente tertipuri de a se sustrage de la sarcinile de partid a fost naratiunea in regim minor, centrarea pe micile drame ale protagonistilor aflati "supt vremi".
Curios este insa ca, dupa 1989, aceasta specie nu numai ca a rezistat, dar chiar a prosperat, in buna masura datorita exploziei literaturii memorialistice, care si-a surclasat fara probleme competitorii fictionali. De pilda, o dovada a faptului ca istoria la firul ierbii ramane inca la moda o constituie ultimul roman al lui Constantin Toiu, Istorisirile Signorei Sisi*, care mizeaza tocmai pe prospetimea perceptiei unor martori care traiesc si reflecta cateva momente de rascruce ale istoriei noastre. De altfel, intr-o scurta nota introductiva, romancierul puncteaza dimensiunea prea-omeneasca a demersului sau: "Eventualilor oponenti le raspund ca autorul a ales intotdeauna, fara discutie, de-a lungul vremurilor, partea umana, rationala, toleranta, a oricaror desfasurari sociale, respingand cu oroare sminteala, ura, violenta; ca si minciuna, utopia diabolica, frica, teroarea".
Pentru a atinge un atare efect, volumul conjuga mai multe tehnici consacrate. Mai intai, actiunea romanului se intinde pe intreaga durata a secolului trecut, de la primul razboi mondial pana la primii ani ai "tranzitiei". Apoi, verosimilul e asigurat de aparitia unor personaje atestate istoric precum Ana Pauker, Corneliu Zelea Codreanu, Nae Ionescu, Ion Barbu etc. In fine, Istorisirile recurg la procedeul multiplicarii naratorilor/ reflectorilor, care tind sa-si predea unul altuia stafeta.
Oricum, cel mai important reper narativ ramane Sofronia ("Sisi") Ghica, descendenta a cunoscutei familii domnitoare si raisonneur aflat in mijlocul "delirului" istoric. In plus, relatiile sale cu cei trei barbati care incarneaza principalele ideologii din anii '30 (avocatul Dinu Carauteanu, sotul sau si unul dintre apropiatii Capitanului; evreul Henri Schechter, simpatizant comunist; si aristocratul de orientare liberala Jenica Negrilis) sunt menite sa recreeze intr-o maniera plauzibila climatul politic al vremii. De altfel, primele patru capitole ale cartii se situeaza la jumatatea deceniului patru, in "perioada (...) romantica a dreptei in ascensiunea ei accelerata", consumandu-se mai ales in consemnari anecdotice si dezbateri intre protagonisti. Urmeaza trei relatari cu tenta memorialistica, facute de arendasul grec Iani Kostorakis, de Jenica Negrilis si de Sisi insasi, care readuce in prim-plan atmosfera sufocanta a "obsedantului deceniu", apoi trei capitole care descriu revederea dintre Sisi si Eleonora Carauteanu, "marea tragediana de renume international", pentru ca romanul sa se incheie cu povestea aventurilor postdecembriste ale celor doua nonagenare, cumnata lui Sisi devenind victima unor profitori de tranzitie (Costel Jurubita si Sile Ranzei), care reusesc pana la urma sa-i inhate averea.
Insa chiar aceasta alcatuire eteroclita a romanului e menita sa arunce unele semne de intrebare asupra coerentei viziunii autorului. Din pacate, o atare suspiciune se confirma prin numeroasele anacronisme, inconsecvente si redundante care apar de-a lungul cartii. Mai intai, naratiunea cuprinde o serie de contradictii care in niciun caz nu ar putea fi puse pe seama personajelor. De pilda, intr-o conversatie din 1936, Schechter citeaza celebra butada din Huis clos ("l'enfer c'est les autres"), desi piesa lui Sartre a aparut abia in 1944 (p. 47); asasinarea lui I.G. Duca (decembrie 1933) e plasata in mod anacronic dupa calatoria la manastirea Cheia pe care Sisi, Dinu si Codreanu o fac in 1935 (p. 60); teologul miscarii legionare e numit cand Pompilian Vidrimiloiu (p. 20), cand Ion Vidrimiloiu (p. 79) s.a.m.d. Alta dovada a neatentiei autorului sunt reluarile suparatoare. Desi s-ar presupune ca sunt voci si individualitati distincte, personajele relateaza aceleasi evenimente in acelasi limbaj. Iata, de pilda, cum descrie Iani Kostorakis, aflat in Capitala, aflarea vestii despre sfarsitul Primului Razboi Mondial:
"Dar sa ma intorc, sa spui cum a fost... Mai intai, la Bucuresci, armata germana cobora in jos pe Calea Rahovei si le-a iesitara inainte ovreii cu flori, zicea mahalagiii. (...) Oamenii plangeau de bucurie. Boierii din partidul conservator, al cu tradarea, in cap cu prefectul Doiciu, o stersesera, toti fugisera din mosiile lor de pan Valahia. Clopotele bateau iar ca de mobilizare. Prin Bucuresci defila reghimentul unspe Siret. Rupti, jigariti, in opinci, ostasii treceau si ei in uralele multimii care, de foame, de fapt, abia mai avea putere sa strige" (p. 97). Culmea coincidentei - sau a telepatiei? - este ca la o distanta de cateva sute de kilometri se petrec exact aceleasi lucruri; si Jenica Negrilis le povesteste in acelasi stil:
"Dar la Galati? Ei bine la Galati (...) am vazut barbati, femei, oameni mai simpli, care plangeau de bucurie. Am zis oameni simpli. Fiindca 'boierii' din partidul conservator, prefectul Doiciu, senatorul Aslan si cate alte unelte ale Berlinului pierisera. Fugiti de pe mosiile lor. (...) Clopotele au sunat din nou mobilizarea. Prin oras a defilat regimentul unspe Siret. Rupti, in opinci, flamanzi, plecau ostasii spre un vis de glorie fara masura. Cu varful baionetei sa croiasca Romania Mare!" (p. 128).
Explicatia cea mai plauzibila a unor asemenea fisuri este ca autorul si-a folosit aceleasi fise in mai multe randuri, fara a-si mai supune textul unei revizuiri atente. Fireste, exista si exceptii. De pilda, capitolul 5, in care Iani Kostorakis povesteste, cu un umor teribil, peripetiile unor soldati americani nimeriti in Moldova cu scopuri caritabile. Numai ca asemenea cazuri sunt rare, iar nota dominanta a cartii ramane senzatia de incropeala.
Din Istorisirile Signorei Sisi ar fi putut iesi cateva nuvele bune. Din pacate, a iesit un roman mediocru, in care prefabricatele se revolta impotriva ansamblului. Si biruiesc.
* Constantin Toiu, Istorisirile Signorei Sisi, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2006, 280 p.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
