ISTORIE LITERARA

Literatura sarbilor din Romania (III)

7 iul 2006 Autor: Miljurko Vukadinovic

Viata literara, ca si soarta literaturii insesi, nu depinde numai de scriitori sau rudele lor cele mai apropiate, criticii si istoricii literari. Dependenta lor e legata mai mult de edituri, mass-media, de institutiile culturale, de politicile culturale, daca acest lucru exista ca un factor real. Cand vorbim despre literatura unei minoritati nationale, aceste repere apar ca decisive.

E vorba despre profesorul universitar Mirco Jivcovici (n. 1921, Fenei, judetul Timis), cel mai varstnic om de stiinta, cu spirit interpretativ, conducatorul editurii de stat care a publicat literatura in limba sarba, de la inceput (1950) si pana la fondarea editurii specializate in editarea literaturii minoritatilor nationale, Kriterion (1969); si despre profesoara universitara si traducatoarea Voislava Stoianovici (n. 1934, Belobresca, judetul Caras-Severin - m. 1986), oameni care au contribuit foarte mult la dezvoltarea si pastrarea literaturii de expresie sarba, la promovarea cartilor si autorilor, la receptarea lor.
Mirco Jivcovici a absolvit Facultatea de Limbi si Literaturi Straine, la Catedra de limbi slave, in 1946. Curand (in 1950) a ajuns si la editura, si la Catedra de limba sarba, unde a ramas pana la pensionare.
In afara de aceste servicii importante, ca om de stiinta a facut foarte mult pentru dezvoltarea spiritului critic, prin monografii si studii de istoria literaturii, istoria presei in limba sarba, ca lexicograf, romano-slavist, contribuind la pastrarea relatiilor dintre aceste doua popore vecine. A scris peste 60 de studii si eseuri pe diferite teme culturale si literare care ne leaga.
Ca universitar, profesorul Jivcovici s-a specializat in literatura sarba si croata (fapt confirmat de numeroasele manuale scolare si antologii pe care le-a intocmit). A publicat prima monografie din istoria literaturii sarbilor din Romania, o istorie scurta si densa: Dositej Obradovic in contextul relatiilor sarbo-romane, Bucuresti, 1972.
Cartea lui de referinta ramane Marturisiri despre relatiile culturale si literare sarbo (iugoslave)-romane, Bucuresti,1976, premiata de Uniunea Scriitorilor din Romania. In domeniul lexicografiei, a realizat cateva dictionare, precum Dictionar sarbocroat-roman, Bucuresti, 1981; Dictionar roman-sarbocroat, Bucuresti, 1986 si, dupa despartirea dintre sarbi si croati, in 1999, la Editura Teora a publicat Dictionarul sarb-roman si roman-sarb. Acesta cuprinde 30.000 de cuvinte uzuale, dar si termeni stiintifici, administrativi, juridici, publicistici, populari, familiari etc., selectati dupa criteriul frecventei de folosire in limba sarba sau romana contemporana.
Cand s-a format redactia pentru publicarea cartilor in limba sarba (unde, alaturi de profesorul Jivcovici, a fost cooptat si Milorad Felix, pseudonim literar al lui Slavko Vesnic, un emigrant politic provenit din Serbia in vremea Informbiroului), nu a mai avut prea mult timp si nici spatiu pentru literatura originala, ceea ce spune si Jivco Milin, in cartea Eseuri literare: "Obligatia redactiei a fost editarea manualelor scolare atat de necesare pentru copiii de origine sarba in Banat, traducerea in limba sarba a fondului de aur al literaturii romane clasice si contemporane, tiparirea celor mai bune pagini din clasicii literaturii sarbe si croate". Atunci misiunea lui Mirco Jivcovici si a colegilor lui era si mai mare, implinindu-se cu rezultate evidente in toate sferele literaturii. Prima carte originala de poezie (1949), prima antologie de proza (1951), prima carte de proza (1952), primul roman (1963), primul studiu modern pe o tema literara (1972), prima carte de critica literara (1977), prima monografie (1978), primul almanah de sperante literare (1984), prima antologie de proza pentru copii (1986), primul roman pe o tema tabu, Gulagul Baraganului (1990), prima carte de debut a unui autor de origine sarba din Romania in tara mama (1991) - si altele.
La aceasta evolutie a contribuit si marele pedagog si om de cultura care a fost profesoara Voislava Stoianovici, activand din 1962 la Catedra de limba si literatura sarba.
In 1972 si-a luat doctoratul cu tema Romanul iugoslav contemporan. A reprezentat o punte intre literaturile din spatiul iugoslav si literatura romana; a tradus foarte mult din proza contemporana (I. Andric, V. Desnica, M. Selimovic, B. Pekic, S. Lukic, R. Marinkovic, J. Hristic si altii). Raporturile romano-slave au fost specialitatea ei. A publicat numeroase articole si eseuri din aceasta sfera.
Cea mai importanta carte a ei ramaneTrajanje/Traire, care a aparut postum, in 1986, la Valjevo, in Serbia. Este o antologie a literaturii in limba sarba din Romania, insotita de un studiu introductiv (alcatuit din zece capitole) ce radiografiaza viata spirituala a minoritatilor sarbe din Romania.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 07.07.2006

 
Cuvinte cheie:
Literatura
, sarbilor
, din
, Romania
, (III)
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide