La Editura Limes, pe care o conduce, poetul clujean Mircea Petean îngrijeşte, între altele, o colecţie de poezie numită Magister. În acest an au apărut în colecţie câteva volume demne de semnalat.
Ilie Constantin – Nava ancorată pe colină/ La navire amarré sur la colline
Prefaţă de Al. Călinescu. Postfaţă de Eugen Negrici. Un poet care cunoaşte, în anii 60, o notorietate rapidă, cu şapte volume de versuri, un roman şi două cărţi de crtică, toate într-un deceniu, care se exilează la Paris, în 1973 („mi-am luat lumea-n cap”, spune poetul într-un substanţial text la finalul acestie antologii, intitulat „Pe răspundrea şi iluzia mea”), unde continuă să scrie, în franceză. Revenirea lui în România, după 1990, nu a stârniti niciun fel de interes, ba dimpotrivă. „Din scrisul lui Ilie Constantin – scrie Eugen Negrici – strâns în Antologie şi nemodificat substanţial, se poate deduce care era idealul estetic al generaţiei lui, în vremea «complicităţii fertile» între public şi creatori.” Antologia devine astel un excelent protret de poet.
Eugen Evu – Diamante ucise.Volum în selecţia autorului
Şi în acest volum găsim poeme scrise de-a lungul unei vieţi, iar în ele ecouri argheziene, barbiene, doinaşiene, cel puţin. În „Quintet sofianic” mărturiseşte: „Mă las jucat de-un val îngândurat / Nirvanica urzeală-mi saltă gândul / De parcă mi-s doar eu din Celălalt / Orgasmic hierofan-îngemănându-L / Din logos iarăşi prunc, adeverindu-L”. Transpare aici o ontologie a libertăţii de creaţie? Sau:
„Cuvintele ca fluturii-n aure/ De feromoni monade-n lampadare / Aghiasmatar de claruri din străpure/ Miraje de-amintiri vindecătoare/ Spre dimineaţă-n gol de-mbrăţişare/ Refac zenitul prin sacrificare/ De sine-n sinea sieşi doritoare –// Numele tău pe-o trestie cu gheare/ Culege muşcătura-n sărutare.../ Păcatul e-al divinului. Transpare.”
Şerban Chelariu – Piele şi unghii
Şerban Chelariu, născut în 1943, este fiul lui Traian Chelariu, marele scriitor bucovinean interbelic. A emigrat în 1977 în Statele Unite ale Americii, unde obţine titlul de Professional Engineer şi lucrează în domeniul construcţiior industriale. Este poet, a publicat enorm, dar în plus pictează şi a avut nenumărate expoziţii în România şi în SUA. Chiar acest volum se deschide cu un autoportret, o gravură pe placă de zinc. Ca poet, e considerat apropiat lirismului abstract. Mircea A. Diaconu scrie, pe coperta a patra a volumului de faţă că poezia sa „este, finalmente, o soteriologie. Dar soteriologia unui umanist şi a unui poet. Cum să explici altfel energia pe care o angajează limbajul în tumultul pasional al interograţiilor şi viziunilor?”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
