MISTERELE CUVINTELOR / Vocabularul tranzitiei (3). Securitate-securist

3 nov 2009 Autor: Alexandru Ciolan

Douazeci de ani - frumoasa varsta! Daca ar fi sa luam in serios unitatea cronologica de masurare a democratiei propusa de Silviu Brucan, primele doua decenii de dupa decembrie 1989 au reprezentat perioada de acomodare a romanilor cu democratia. Am depasit varsta cresei, mergem la gradinita. Si putem privi, cu intelegere si amuzament, in urma, facand bilantul - inclusiv cel lingvistic, pentru ca vocabularul nostru cel de toate zilele s-a schimbat si el in nesfarsita noastra tranzitie. In doze homeopate administrate saptamanal, vom trece in revista, pana la sfarsitul anului, cateva dintre inovatiile lexicale de dupa 1989.

Vocabularul dusmanos

Asemenea eroilor cuprinsi de betia verbala din primele filme sonore, dupa deceniile de mutenie (adeseori mai graitoare decat limbutia), romanii s-au dezlantuit dupa decembrie 1989 in rostirea unor cuvinte pe care pana atunci nu le putusera rosti decat in gand sau in soapta. "Vocabularul dusmanos", cum l-ar fi numit stalinistii, vocabularul analizelor nemiloase ale celor aproape 50 de ani de comunism romanesc, vocabularul dispretuitor prin conotatii a erupt, mai intai cu naduf, in conversatiile cotidiene purtate, in sfarsit, cu voce tare, in presa scrisa sau la posturile radio-TV, apoi, cu trecerea anilor, tot mai nepatimas, devenind terminologie social-istorico-politica.
Dictionarele de dinainte de 1989 defineau "securitatea" ca "sentiment de siguranta" sau ca nume generic al organelor de stat insarcinate cu "urmarirea, descoperirea si lichidarea uneltirilor si actiunilor dusmanoase indreptate impotriva oranduirii socialiste" (citat din prima editie a DEX, din 1975, care ne obliga la o rectificare a celor scrise cu doar cateva randuri mai sus: nu doar stalinistii foloseau adjectivul "dusmanos", ci si comunistii destupati la minte, care condamnasera plimbarea tancurilor sovietice, in 1968, prin Cehoslovacia, care "dadusera liber", ce-i drept nu pentru multa vreme, la sistemul "mandatarilor"...). Securitatea prietenoasa (din moment ce lupta impotriva actiunilor dusmanoase nu putea fi, nu-i asa?, decat prietenoasa...) exista asadar in dictionare, dar lucratorii ei - nu. Securistii, se vede treaba, erau agenti atat de secreti, incat nici macar numele lor nu putea fi mentionat. Grava, ireparabila greseala, pentru ca in lipsa unei definitii oficiale s-a perpetuat numai sensul minat de conotatii negative cu care cuvantul era folosit de romanii de rand: "Securistul fie el profesionist cu studii de specialitate sau amator talentat (...) este si ramane, in esenta, tradatorul aproapelui, al semenului sau" (Rev. 22, 7/90, p. 6). Iar modul acesta "neprincipial" de a privi realitatea s-a extins si asupra institutiei: "In fapt, Securitatea «noastra» este un adevarat cancer generalizat in trupul natiunii" (Rev. 22, 7/90, p. 6), iar numele ei, vai!, a fost preluat ca atare de presa straina (doamna Rodica Zafiu semnaleaza, in Luceafarul din 2 V 90, p. 4, un citat din Le Parisien, 25 XII 89, p. 2).
Atat de jos era situata Securitatea, cu tot cu "lucratorii" si metodele ei, in ochii opiniei publice, incat a ajuns sa fie (ceea ce nu e deloc eronat) echivalenta cu comunismul ("invins de vechile structuri securisto-comuniste…" - R.l., 9 IX 00, p. 1; sau, prin inversarea termenilor: "Principala problema consta in vechile structuri comunisto-securiste…" - R.l., 22 III 01, p. 1), apoi, prin restrangere de sens, de la intregul popor fericit traitor in oranduirea socialista, a fost atribuita doar alesilor (iar "alesi" nu inseamna aici "desemnati prin vot") nomenclaturisti ("Increngatura securisto-nomenclaturista nu e capabila sa construiasca ceva" - R.l., 30 X 03, p. 1; sau, cu accentul pus pe nomenclatura: "Ne-am pricopsit cu esalonul doi al increngaturii nomenclaturisto-securiste, care, sub regimul iliescian, a mentinut Romania intr-o zona gri a tuturor incertitudinilor... - R.l., 8 XII 05, p. 1) sau chiar, de data aceasta printr-o identificare a genului proxim, cu... fascistii si cu militarismul ("guresul sef al unuia din partidele securisto-militaro-fasciste dinspre care se scurg in mintea cetateanului cu creierul spalat tot felul de aberatii cu iz de razboi civil" - R.lit., 4 VII 01, p. 2). Sau, blasfemie!, vajnicul securist care luptase in munti cu dusmanul de clasa a ajuns, o, ingrata trecere a timpului!, sa fie confundat cu legionarii ("(Iosif Constantin Dragan) Un adevarat exponent al colaborarii «legionaro-securiste»" - R.lit., 25/05, p. 13).
Inainte de a ne ocupa (saptamana viitoare, insa) de ceilalti membri ai familiei securiste, sa citam, inspirati de ultimul citat, versurile epigramatice apocrife, de un umor nebun, atribuite inegalabilului pamfletist Pastorel Teodoreanu (in fotografie), mare si neinduplecat dusman al spritului (nu al vinului, ci al spritului):
"Capitane,
Nu fi trist!
Garda merge inainte
Prin Partidul Comunist!"

Exemplificari si datari pentru sensurile si cuvintele noi din acest articol veti gasi in editia a treia a DCR (Dictionarul de Cuvinte Recente), aflat in pregatire la Editura Logos.


ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucuresti). Filolog (absolvent de spaniola-romana al Universitatii Bucuresti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducator la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politica si ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor si administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducator si publicist. Zona de interes principala: lexicologia, lexicografia. Preferinte muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilica, Maria Lataretu, Faramita Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gatitul si conservele de casa. Dorinte: sa aiba nepoti.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 06.11.2009

 
Cuvinte cheie:
securitate
, securist
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide