Intrand in Mitrovitza, dinspre Pristina, primul detaliu notabil este imaginea unei biserici ortodoxe strajuite de ziduri de saci cu nisip, sarma ghimpata si posturi de observatie ale trupelor KFOR.
Ne aflam inca in zona albanez-kosovara a orasului bietnic din nordul provinciei Kosovo. Pana sa traversezi raul Ibar tot pe stanga, se intinde o aglomeratie de baraci de tabla cu diverse produse atarnate pe sfoara, la fel ca in bazaruri dambovitene de la Piata Sudului. Abia dupa ce treci podul brazdat de sicane din beton, pazit non-stop de soldatii francezi, patrunsi in jumatatea sarba a orasului: blocuri ca la noi, mai coscovite, mai cenusii, magazine cu geamuri tulburi, ca-n vremuri de restriste...
Cateva sute de metri mai incolo, intr-o mica intersectie, se afla buticul lui Sasa, singurul negustor de suvenire sarbe de pe tot teritoriul provinciei. Din fata magazinasului sau, dupa ce ai fost tratat cu o slibovita daca esti barbat sau visinata daca esti femeie, poti sa-ti ridici privirea spre colina in varful careia sta asa-numitul "Tito's Barbeque". Greu de spus daca paternitatea poreclei destul de rautacioase apartine localnicilor (sarbii?, albanezii?) sau militarilor internationali. Cert este ca monumentul a fost ridicat pe timpul lui Tito in memoria partizanilor de pe acele locuri, cazuti in cel de-al doilea razboi mondial. Fiind in zona sarba, monumentul a supravietuit razboiului civil din 1998 si de dupa 1999, chiar daca, etnic vorbind, Tito a fost croat. Desi sarbii nu par sa-i mai acorde monumentului o pretuire deosebita, albanezii de pe partea cealalta a raului Ibar nu au cum sa nu vada sus pe colina Protapul lui Tito, care le aduce aminte ca rivalii lor sunt inca acolo.
Spre deosebire de zona albaneza, in partile sarbe nu s-au construit monumente, ci s-au zidit - tot in semn de rezistenta - biserici. Bisericile ortodoxe din Kosovo au devenit in primul rand un simbol al rezistentei si continuitatii sarbe si mai putin lacase de refugiu spiritual si rugaciune. O noua biserica este ridicata chiar in vecinatatea monumentului ateului Tito, la fel de falnica pe cat este si noul lacas ortodox ridicat tot in zona sarba, de la nord de Mitrovitza, in dreptul orasului Leposavic. Albanezii au inteles puterea acestui vector de rezistenta spirituala si au inaugurat si ei la Pristina o catedrala dedicata Maicii Tereza.
Un alt centru de rezistenta sarb cu bataie internationala este si manastirea de maici de la Sokolitza. Maica Macaria, stareta, vorbeste impecabil si engleza, si franceza si conduce un atelier de icoane pe lemn, care se vand in galerii din Europa si SUA. In timpul violentelor revolte ale albanezilor din martie 2004, desi era direct amenintata, ea a refuzat sa fie evacuata de trupele KFOR tocmai pentru ca stia ca daca ar fi plecat din manastire impreuna cu celelalte maicute, aceasta ar fi fost cu certitudine distrusa. Si astfel, tinerele si ochioasele femei militare musulmane din batalionul si spitalul marocan dislocate in Mitrovitza in cadrul misiunii NATO au avut in continuare la cine sa vina sa se roage pentru a-si gasi un sot bun, la maica ortodoxa cu o mana atrofiata de poliomielita, maica Macaria.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
