La inceputul secolului XX, Constantin Radulescu-Motru a definit pentru cazul romanesc sensul "cuvantului anarhie": "el inseamna lipsa de ordine si de autoritate. Bate vantul anarhiei in Tara Romaneasca, inseamna: in Tara Romaneasca nu e nici ordine, nici autoritate". Lipsa ordinii si a autoritatii este determinata de o situatie paradoxala: "sub masca unui constitutionalism de parada, am continuat sa traim zilele unui popor oriental".
In mai toate structurile statului descoperi "un mare contrast, ca intre aceea ce vrea legea romana si ceea ce exista de fapt in sufletul romanesc. Legea facuta pentru cetatenii care au incredere in puterea lor si care asculta de autoritatea publica, fiindca aceasta este o delegatiune a lor; pe cand sufletul romanesc este neincrezator in puterile sale si nu se simte partas la autoritatea publica".
Autoritatea publica la randul ei continua sa fie pentru cetatean "stapanul de odinioara. Asa vrea stapanirea, asa face. Ca poporul romanesc sa se opuna la ceea ce vrea stapanirea, trebuie sa fie la mijloc o teama mai mare decat aceea pe care o insufla stapanirea; trebuie sa fie teama de strain. ...Cum este poporul fara incredere asa si autoritatea publica. Nestiindu-se bazata pe vointa cetatenilor, ea oscileaza dupa imprejurari. Aci este blanda, cand poporul pastreaza ordinea, aci face sa se simta pumnul cand iese din ordine".
Desi s-au facut legi potrivite timpurilor moderne, noi "nu le-am aplicat, fiindca li se opune realitatea sufletului nostru... am mascat deprinderile rele si egoiste, care veneau din trecut, cu o serie de indatoriri puse pe hartie, si am crezut ca lucrurile se vor indrepta de la sine".
Schimbarea de mentalitate se face avand la baza dinamismul tuturor claselor sociale, pe cand societatea romaneasca este stapanita de "rutina si mentalitatea vechilor clase sociale care traiau din munca altora; defectele ciocoismului trecut: lacomia si ingamfarea de sine, lingusirea catre cei mari si dispretul catre cei mici; toate acestea s-au continuat ca si mai inainte, cu toate ca legile cele noi li se opuneau".
Intr-o situatie similara ne aflam astazi cand exista o mare discrepanta intre presupusele reforme asezonate cerintelor europene si realitatea care se opune aplicarii lor pe teren. Indiferent de vremuri, "deprinderile cele mai rele s-au aratat mai tari decat toate legile". Astfel ca "spiritul de boierie, adica dispretul pentru munca cinstita, a ramas totusi acelasi", iar sufletul celor care conduc "a ramas" ancorat "ca si mai inainte", in "fuga de ocupatiuni serioase" sau "goana dupa slujbe. Si asa legile apusene au avut fiinta numai pe hartie; in realitate guvernarea poporului s-a operat prin mijloacele cunoscute mai dinainte; prin frica fata de unii, prin hatar fata de altii".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
