Anella N. Robănescu
Jurnal de război
(1916-1918)
Amintiri din viaţa mea
Editura Vremea
Ediţie îngrijită şi prefaţă de Ruse Nedelea. Născută Crassan, fiică a unui mare moşier câmpulungean, avocat, deputat, senator şi prefect al judeţului Muscel, Anella Robănescu întruchipează perfect tipul caracteristic de femeie din burghezia românească a primei jumătăţi a secolului XX. Amintirile şi Jurnalul din Primul Război Mondial, singurele ei scrieri, zugrăvesc portretul unei femei delicate, o persoană cultivată, devotată familiei şi plină de bunătate. După instaurarea comunismului, pe când avea 65 de ani, a fost închisă pentru 12 ani pentru o vină imaginară, de „uneltire” împotriva regimului. A murit la 92 de ani.
Jurnalul de faţă a fost început cu două zile înaintea intrării României în război şi declararea mobilizării.
Alexandru Armă
Bucureştiul sub bombele germane
August-noiembrie 1916
Editura Vremea
Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, succesorul la tronul Imperiului Austro-Ungar, şi a soţiei sale de către naţionalistul sârb Gavrilo Princip, la Sarajevo, pe 28 iunie 1914, a fost scânteia care avea să ducă la izbucnirea celui mai sângeros conflict militar de până atunci: Primul Război Mondial. O lună mai târziu, pe 28 iulie, Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, pe care o considera responsabilă pentru atentatul de la Sarajevo, declanşând şirul de mobilizări în aproape toată Europa. Rusia, care susţinea Serbia, a decretat imediat mobilizarea generală, iar Germania, aliata Austro-Ungariei, a declarat la rândul ei război Rusiei (pe 1 august 1914) şi Franţei (3 august 1914). Pe 4 august, Germania a invadat Belgia, iar a doua zi Anglia a intrat şi ea în râzboi de partea Franţei şi Rusiei. La rândul sau, pe 6 august 1914, Austro-Ungaria a declarat război Rusiei, iar Serbia, Germaniei. Franţa nu a rămas datoare şi a declarat război Austro-Ungariei pe 11 august, urmată de Anglia a doua zi. Două săptămâni mai târziu, conflictul european devenea mondial după ce Japonia se alătură Antantei declarând război Germaniei pe 23 august. De partea cealaltă, Turcia a fost atrasă de partea Puterilor Centrale, intrând în război la sfârşitul lunii octombrie 1914.
România avea să intre în acest conflict doi ani mai târziu, suferind, din primul moment, mari pierderi.
„Bucureştiul a fost capitala cea mai încercată de către aviaţia inamică – spunea Contele de Saint-Aulaire, ambasadorul Franţei la Bucureşti în 1916. Admiram cu atât mai mult stoicismul populaţiei sale, Bucureştiul trecând, fără pregătire, de la bucuria de a trăi la un apocalips sângeros. Fiecare raid al avioanelor se solda cu un număr mare de morţi şi răniţi. Oroarea se prelungea prin băltoace sau pâraie de sânge pe străzi, prin cai în agonie care se zbăteau în mijlocul propriilor lor mădulare sau prin atelaje pornite în goană, după ce-şi pierduseră vizitiii.”
„Capitala avea – scria Constantin Kiriţescu în celebra sa istorie –, în după‑amiaza zilei de 25 septembrie, aspectul unui oraş peste care a trecut o mare catastrofă. În Piaţa Mare, la răspântia Căii Călăraşilor cu str. Sf. Ioan Nou, în Bulevardul Maria în faţa spitalului Brâncovenesc, în strada Covaci, la răspântia Bulevardului Elisabeta cu Calea Plevnei, spectacolul era sfâşietor. Strada e acoperită cu cadavre şi cu răniţi care se tânguiesc. Un martor ocular are, în Piaţa Mare, impresia muştelor moarte presărate pe hârtia insecticidă de pe o farfurie.”
Alexandru Armă (n. 26 martie 1979 în Bucureşti) este licenţiat în istorie şi geografie al Universităţíi Bucureşti (2004; masteratul „România în secolul XX”, 2006). A publicat studii şi articole în diverse reviste de specialitate şi a colaborat la realizarea mai multor filme documentare. Este coautor la volumele Misiuni de sacrificiu. Grupul 1 Vânătoare în apărarea teritoriului (aprilie-iunie 1944), Infern deasupra Ploieştiului. Bombardamentul american de la 1 august 1943 şi Blindatele Cerului. Grupul8 Asalt în estşi în vest (1943-1945).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
