Pentru cei mai multi dintre noi pare complet lipsit de importanta faptul ca in copilarie, intr-o anume zi, ora, loc etc. ni s-a oferit o inghetata, sa zicem, fiindca asemenea placeri de rutina le-am mai avut de nenumarate ori fara ca ele sa reprezinte altceva decât niste piese marunte si neglijabile intr-un puzzle biologic si biografic ce ne compune existenta. Americanul Brad Williams isi aminteste insa ca la 18 august 1965, intr-o miercuri, pe când avea opt ani, a mâncat un burger intr-un local numit Red Barn Hamburger, petrecându-si noaptea urmatoare la un motel din Michigan, pe unde familia lui se afla in trecere. O concetateana de-a sa, pe care echipa de neurologi care s-a ocupat de cazul ei accepta s-o prezinte publicului doar prin initialele numelui, A.J., are si ea acelasi dar uimitor. Retraind la cerere o zi oarecare din biografia proprie, persoanele acestea extrag cu promptitudine din rezervorul trecutului si informatii verificabile in presa zilei respective, privitoare la diverse intâmplari ale altora, lucruri care le-au incarcat memoria in conjunctura rememorata: o explozie de gaz toxic in India, rezultatul unei originale partide de tenis din 1973, sau faptul ca joi, 7 noiembrie 1991, celebrul baschetbalist Magic Johnson si-a anuntat suporterii ca avea SIDA. Detaliul de anuar si de arhiva gazetareasca, scufundat de regula in colectiile prafuite ale bibliotecilor publice, cunoaste astfel o continua resuscitare in memoriile de tip banda de magnetofon ale celor inainte pomeniti, pentru simplul motiv ca asemenea stiri de telejurnal s-au amestecat printre intâmplarile personale, mai mult sau mai putin relevante, „lipindu-se" de acestea intr-un mod indestructibil.
Indestructibil si totodata inexplicabil, ar mai trebui adaugat, deoarece stiinta contemporana inca nu poate da raspunsuri satisfacatoare in problema. Dr. James McGough, profesor la University of California din localitatea Irvine, cocheteaza glumet cu ideea Premiului Nobel, cuvenit – spune el – celui care ar ajunge sa explice corect secretele acestei memorii superlative. Incaputa pe mâinile sale, doamna A. J. a fost supusa unor meticuloase teste neurobiologice. Brad Williams este studiat si el, fiindca nu multora le este dat sa posede una dintre cele mai bune memorii din lume, putând sa aduca oricând in prim-plan, ca la apasarea pe o tasta de computer, lucruri pierdute pentru altii in uitare. In ciuda performantelor dovedite, el nu pare sa fi avut vreodata sentimentul de a fi altfel decât toata lumea. Daca in cazul sau rememorarea facila poate trece drept un talent prin care isi produce siesi, familiei si cunoscutilor momente de amuzament, nu acelasi lucru se poate spune despre despre alti insi dotati cu instrumente de explorare instantanee a trecutului lor biografic. Doamna A. J., de pilda, isi vede aptitudinea plasata sub semnul penibilului, mai putin ca un dar norocos si mai mult ca pe o povara. „Intreaga mea viata imi circula prin minte si asta ma innebuneste!" exclama ea intr-o izbucnire disperata. Practic, femeia este obligata sa vizioneze in mod repetat secventele unui film personal ce se declanseaza automat si complet necontrolabil, indata ce aude pronuntata o data oarecare de pe traseul anilor trecuti. In eventualitatea ca ni l-am descoperi subit in propria noastra panoplie de talente, fenomenul acesta ar putea fi o vreme interesant, dar nu pentru cei ce traiesc de o viata intreaga cu el. Persecutata la modul psihic de rememorarile sale tiranice, A. J. pare sa fi ajuns din aceasta cauza la o epuizare nervoasa aproape cronicizata. Ceea ce ne arata ca superlativul memoriei poate avea si reversul sau de neinvidiat.
Daca asa ceva se intâmpla in cazul unor memorii autobiografice pe care specialistii le considera de tip superior, ne putem inchipui cu usurinta efectele pomenite mai sus asupra unor persoane constrânse sa se miste printre amintiri complet nesemnificative. Repetitia rutinata si continua poate duce la dezgust pâna si fata de filmele de mare arta, darmite atunci când „pelicula" memoriei acumuleaza amanunte de tip Kumbi, sufocate de gesturi comune si de banalitatea cea mai plata!
Cercetatorii spera ca, prin elucidarea treptata a acestor cazuri speciale, sa se poata ajunge la o mai profunda intelegere a memoriei umane si, in general, a creierului, care o produce si ii asigura suportul fizic. si nu putem spune ca echipa profesorului James McGough ar avea motive sa se plânga de inactivitate: popularizarea cazurilor amintite mai sus i-a adus la portile laboratorului inca vreo 50 de persoane care pretind ca au inzestrari similare cu ale lui Williams si ale doamnei A. J. Prin urmare, calea spre un alt Nobel pentru medicina ramâne in continuare deschisa. Nu materialul pentru teste lipseste, ci doar scânteia de geniu menita sa scapere in peisaj, luminându-i brusc nu doar detaliile, ci si resorturile inca enigmatice ale mecanismului.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
