Intre 12 si 14 septembrie 1981, in zori de zi, in municipiul Botosani, locuitorii care se perindau prin centrul orasului au putut vedea nu mai putin de sapte inscriptii socotite de autoritati drept ostile la adresa regimului comunist. Fusesera scrise pe peretii exteriori ai unor cladiri si pe panourile metalice care inconjurau santierul Casei de Cultura.
Ca urmare a planurilor de masuri intocmite de Securitate, s-a dispus prelevarea probelor de la fata locului, interogarea posibililor martori si totodata suspecti, categorie in care au fost bagati de-a valma atat oamenii care locuiau in zona, cat si muncitorii de pe santierul respectiv. Fara niciun rezultat, cum de altfel niciun rezultat nu au avut nici expertizele tehnice sau "portretul psihologic" alcatuit posibililor suspecti. Cum sa faci o expertiza tehnica si sa iei amprente de pe zidul Comitetului Judetean de Partid, unde mana criminala scrisese cu o creta albastra "NE-AM SATURAT DE STAT LA COZI INTERMINABILE?". Sau ce sa afli, sunand pe la usi, de la oameni care, chiar daca vazusera acele inscriptii dusmanoase, si le stersesera din memorie, la fel ca securistii de pe ziduri? Oricum, la Inspectoratul de Securitate din Botosani, nimeni nu mai dormea de zile bune, pentru a suplimenta posturile de supraveghere si panda 24 de ore din 24, din masini, locatii fixe sau direct de pe strada. Zona centrala a orasului era impanzita de ochi nevazuti.
Dar, in noaptea zilei de 19 spre 20 septembrie, s-a intamplat ceea ce toti securistii traiau cu teama ca se va intampla, pe masura ce rezervele lor de cafea si de ness dispareau cu incetul, iar nervii se tensionasera pana in pragul comotiei (cel putin la tov. colonel Boboc, principalul responsabil al anchetei). "Cei doi Has", cum erau porecliti - adica tovarasul Haralambie Alexa, primul-secretar al judetului, un om la 50 de ani, fost lacatus mecanic, cu o fata altfel zambitoare, dar un zambet care putea deveni repede rictus, si tovarasul Hulubas Constantin, seful Securitatii judetene - i-au chemat pe ofiterii operativi, cu exceptia celor din teren, la sediu. Era ora 1 din noapte. Si-au amintit toti, multa vreme, acea noapte. Tovarasul Alexa a dat cu palaria lui neagra, eleganta de pamant, de indata ce a intrat in biroul comandantului. Tovarasul Hulubas uitase cu totul de fotbal & vanatoare si a cerut o tigara, a aprins-o fara sa ceara voie si a stins-o, din greseala, pe fata de masa. Aparusera, in acea noapte, alte doua inscriptii descoperite de o patrula de militie, una la intrarea intr-un bloc de pe strada Pictor Grigorescu, iar a doua pe o baraca metalica de pe depozitul de materiale al santierului de la Casa de Cultura. Furia era egal impartita, mai intai pentru ca ambele "locatii" erau in "perimetrul de supraveghere", iar apoi din cauza textelor, scurte si la obiect. "NE-AM SATURAT DE LIPSURI! VREM LIBERTATE!" si "NU MAI PUTEM SUPORTA NEDREPTATILE". Auzind cum era terfelit de tovarasul Alexa, pe care il cunostea bine inca din 1956-1957, cand ambii absolvisera scoala Centrala a Comsomolului de la Moscova, colonelului Boboc mai ca-i venea sa planga.
Avea sa o faca de-a dreptul, de furie si neputinta, fix 18 zile mai tarziu, dupa ce tot pe strada Cuza Voda, in plin centru, pe alte doua panouri metalice care ascundeau "sistematizarea zonei centrale" (cum se numea demolarea unei parti din vechiul centru al orasului), colonelul Boboc a fost chemat, la sapte dimineata, sa vada cu ochii lui alte doua inscriptii. Era, clar, aceeasi mana, care scrisese, tot cu creta, ceva de necrezut: "CETATENI! NU MAI PUTEM INDURA LIPSURILE SI MIZERIILE! VREM RENASTEREA S.L.O.M.R., SINDICATUL LIBER AL OAMENILOR MUNCII DIN ROMANIA" si, pe un panou invecinat, "CETATENI! TARA NOASTRA ARE O SITUATIE ECONOMICA GREA. DATORIILE EXTERNE AU ATINS 10.000.000.000 DOLARI, IN VREME CE IN PRESA PLOUA CU PETALE ROZ!". Colonelul o luase pe Cuza Voda, spre sediu, gandindu-se "de unde pana unde, auzi al dracului, petale roz..." cand, de-a dreptul, se impiedica de bordura. Pe trotuarul din fata sa se lafaiau, scrise cu litere mari, doua cuvinte: "VREM LIBERTATE!" Atunci, nevazut, a inceput sa le stearga, cu talpile de crep ale pantofilor, intr-un dans care l-ar fi putut face sa semene, privit de departe, cu un Michael Jakson de 52 de ani, 89 de kilograme si inceput de chelie.
A doua zi, cu sprijinul "logistic" al "tovarasului prim" Haralambie Alexa, care a sprijninit cu un "telefon rosu" solicitarea comandantului Hulubas Constantin, 80% din dispozitivul de filaj al judetului Suceava a fost trimis in ajutor la Botosani, pentru "identificarea autorului" din cauza caruia colonelul Boboc statea sfarsit in biroul sau, pedepsit cu sapte zile de consemn pentru distrugere de probe, murmurand din cand in cand, doar pentru sine, "petale roz... petale roz...". Consemnarea la sediu i-a fost intrerupta insa trei zile mai tarziu. Aproape de miezul noptii, pe 10 octombrie 1982, centrul orasului a fost impanzit de inscriptii scurte, nu mai putin de sase. Cinci cereau "LIBERTATE SI DREPTATE", iar una suna, simplu, "VREM HRANA". Era, din nou, nevoie de experienta tovarasului colonel Boboc Gheorghe, seful biroului special "S" de "inscrisuri periculoase" de la Securitatea din Botosani. In cele trei zile de arest, comparase de nenumarate ori litera "l" din "libertate" si "solidaritate" cu acel "l" obsedant din "petale"; la fel procedase cu "z"-ul din "cozi" si "roz". Fara indoiala, autorul era unul singur si colonelul, cu fata cazuta de nesomn, trecand cu vederea intrebarile nevestei, se jura in sinea sa c-o sa-l prinda, in vreme ce arunca la gunoi, fara sa scoata o vorba, trandafirii chinezesti din sufrageria familiei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
