Cu ce ochi si cu ce sentimente parcurgem publicistica de la inceputul anilor '90, aceea proaspat eliberata de haturile cenzurii si lovind, cu furie idealista sau oportunista, in gardurile imprejmuitoare? Perceptia generala este ca perioada respectiva si presa care o exprima fidel respirau precipitat si gandeau necritic; ca judecata calma si comentariul echilibrat, nuantat s-au impus mai tarziu. E firesc sa fie asa. Venite dupa atatia ani de supunere fortata la comandamentele oficiale, primele exercitii de libertate nu puteau fi decat imperfecte, patetice, induiosatoare prin doza consistenta de naivitate.
Macar pentru cititorii mai tineri, insa, recursul la o istorie apropiata merita facut, din simplul motiv ca aproape tot ceea ce se intampla in prezent isi are radacinile in intervalul imediat postrevolutionar: acele sase luni hotaratoare (ianuarie-iunie 1990) in care s-a petrecut si s-a decis totul. Densitatea evenimentelor pe unitatea de timp apare, si astazi, ca frapanta. Judecata sumara si lichidarea cuplului Ceausescu, constituirea si impunerea Frontului Salvarii Nationale, statuarea noilor principii (pluripartitism, libertate de opinie, expresie, asociere), articularea partidelor istorice si decizia FSN de a se prezenta in alegeri, mitingul din ianuarie si prima venire a minerilor in Capitala, evenimentele de la Targu-Mures si legitimarea Serviciului Roman de Informatii, Piata Universitatii si grevele pentru aflarea adevarului despre Revolutie, alegerile din 20 mai, cu victoria zdrobitoare a F.S.N., si mineriada din 14-15 iunie: dupa toate aceste episoade, derulate rapid, inlantuite convulsiv, viata noastra a intrat intr-o anumita albie si si-a reglat debitul in functie de ea. O lunga perioada de acalmie, scuturata periodic, dar neesential, de alte evenimente (caderea guvernului Roman) si alte alegeri (cele din 1992), avea sa se intinda pana spre sfarsitul lui 1996, cand electoratul si-a schimbat optiunea de vot si a dat puterea Conventiei Democratice.
Aceasta perioada e focalizata in Crima si moralitate*, volumul de eseuri si publicistica al Ilenei Malancioiu, aflat la a doua editie. Cu toate ca primul text inserat este din 8 mai 1990, iar ultimul (daca excludem Addenda), din primavara lui 1993, majoritatea paginilor sunt centrate pe blestematele probleme insolubile ale deturnarii si confiscarii Revolutiei. Extensia si progresia faptelor sunt mereu subliniate de autoare, a carei viziune poetica organicista comunica, subteran si la vedere, cu o reflectie sociopolitica vizand intregul, iar nu fragmentul. Acolo unde propagandistii efectueaza distorsiuni si rupturi convenabile in real, pentru a prelua sau a detine controlul statului si al societatii, publicista apropie si lipeste marginile, incearca sa refaca textura evenimentelor si a semnificatiilor, pentru a restabili ordinea de drept. Desfasuratorul si sinteza simulacrelor sunt oferite intr-un text din 1992, intitulat Dupa Sfanta Sarbatoare a Invierii. Iar teza pe care se sprijina intregul volum este cea din Vina tragica, aplicata pe o materie romaneasca fierbinte. Linistea nu poate fi recastigata decat prin aflarea si asumarea adevarului despre mortii din decembrie 1989 si teroristii (cu sau fara ghilimele) care i-au impuscat.
Ca intr-o tragedie antica sau ca intr-un roman modern al crimei si al ispasirii, piciorul aluneca, la nesfarsit, pe o pata de sange care nu se mai vede, dar care continua sa dea cosmaruri. Ceea ce se construieste prin ignorarea sau ocultarea acestui adevar intens, dureros nu are sorti de izbanda. Nu poate rezista intr-o durata mai lunga. Pentru a putea merge mai departe si pentru ca sangele pompat in intregul organism sa fie curat, trebuie ca artera sa fie cusuta cu reconstituirea exacta a circumstantelor si a responsabilitatilor sectionarii ei. Nu la modul formal, improvizat, expediat. Daca pentru alti publicisti acest demers de reconstructie a adevarului e un simplu efect retoric, o gesticulatie in avantaj propriu, la Ileana Malancioiu el constituie fundamentul solid al unor convingeri, a caror inflexibilitate poate sa sperie. Potrivindu-si pasii si ritmul moral-volitiv dupa un personaj emblematic al seriei, Antigona, autoarea e deopotriva martor ocular, procuror si judecator in proces, reporter de front, criminalist si medic legist; prieten solidar al unor oameni demni - de la Aurel State la Virgil Mazilescu - si denuntator neobosit al crimelor, ticalosiilor si furtisagurilor uzuale. Penalizarile pe care le face sunt devastatoare, iar rezervele la adresa unor colegi de breasla (in special Andrei Plesu si Mircea Dinescu) vin din aceeasi interiorizare fara rest a unor principii etice ferme. Pe autoare o irita la modul superlativ "diplomatia" si smecheria, ipocrizia, duplicitatea, tranzactiile Tranzitiei, satisfacerea intereselor personale, in locul sau in dauna respectarii unui cod moral strict.
Modul curent de a proceda este diferit. Invocam principii inalte, dar actionam adesea prin oportune relaxari ale rigorismului moral; cautam alibiuri, justificari, circumstante atenuante pentru a achizitiona cat mai mult(e), aratandu-ne in acelasi timp cucernici, piosi, buni credinciosi. In Romania noastra inveselitoare, fostii activisti isi fac cruce in vazul lumii si cauta compania sfintelor moaste, participa la slujbe si dau zile libere, de Sarbatori, intregului norod, crezand probabil ca vor putea pacali pe cineva prin acest nou si extrem de politicianist comportament. Insa Dumnezeu "nu poate sa fie mintit", reaminteste Ileana Malancioiu, spirit profund religios, incredintat ca dincolo de aceasta lume, cu atractiile si superficiile ei, se profileaza o cumpana in care faptele, nu vorbele noastre goale, vor conta cu adevarat.
*) Ileana Malancioiu, Crima si moralitate. Eseuri si publicistica, editia a II-a, revazuta si adaugita, Editura Polirom, Iasi, 2006, 232 p.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
