De obicei meditezi în singurătate sau vorbeşti cu prietenii despre problemele de familie – se spunea în comunicatul Centrului Cultural al Municipiului Bucureşti pe care îl preluăm pentru informaţiile de mai jos. Dar mulţi alţi oameni au aceleaşi gânduri şi întrebări. Noi îţi propunem să ne întrebăm împreună, prin teatru: ce mai înseamnă azi o „familie normală”? Care mai este relevanţa familiei în societatea contemporană şi ce forme noi a luat această structură care domină relaţiile dintre oameni? Ceea ce cultura occidentală a consacrat drept „familia nucleară” (o femeie şi un bărbat legaţi prin căsătorie şi crescând copiii lor naturali) a explodat în secolul 21 în variante complexe, pentru care diversitatea este sintagma cheie. Sunt familiile diferite de cea standard mai puţin familii?
ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti, în parteneriat cu ARPAS – Asociaţia Română pentru Promovarea Artelor Spectacolului, te provoacă să investighezi familia secolului 21 în cadrul Platformei Internaţionale de Teatru Bucureşti, aflate anul acesta la cea de-a doua ediţie. Timp de 4 zile, între 12 şi 15 noiembrie, familia contemporană intră în laborator şi devine subiect pentru spectacole de teatru, performance, dezbateri şi prezentări ale unor proiecte artistice inovatoare.
„A doua ediţie a Platformei Internaţionale de Teatru Bucureşti chestionează prin teatru şi discuţii cu artiştii şi cu publicul felul în care ne gândim astăzi la conceptul de familie, ca să putem face un pas înainte înspre acceptarea tuturor familiilor altfel din jurul nostru drept expresii complexe ale umanităţii.”, a declarat Cristina Modreanu, curator Platforma Internaţională de Teatru Bucureşti.
Spectacolele – producţii din România, Brazilia şi Statele Unite ale Americii – au loc la ARCUB-Gabroveni (Sala Mare şi Sala Studio), Teatrul Odeon, Teatrul Foarte Mic, Teatrul de Comedie (Sala Nouă) şi Centrul de Teatru Educaţional Replika.
O Jardim/ Grădina (Brazilia)
Pe o scenă înţesată de cutii care se mişcă, sunt derulate simultan poveştile a trei generaţii aparţinând aceleiaşi familii. Două surori celebrează ziua de naştere a tatălui lor, o nepoată încearcă să refacă o casă abandonată, un soţ şi o soţie îşi împart fotografiile odată ce căsătoria lor a luat sfârşit. Invocând istoriile lor personale şi imaginate, Compania Hiato creează o scrisoare de dragoste dedicată amintirilor pe care le colecţionăm, pe care din când în când le recreăm şi pe alocuri le inventăm.
Fondată de regizorul şi dramaturgul Leonardo Moreira, Compania Hiato e considerată una dintre cele mai promiţătoare şi talentate colective de teatru din Brazilia. Compania deţine numeroase premii în palmares şi a jucat în numeroase turnee în Olanda, Germania, Chile, Columbia şi Statele Unite ale Americii.
Hi, Hitler!/ Bună, Hitler! (Statele Unite ale Americii)
Conceput şi interpretat de Lucie Pohl în New York, solo show-ul în stil stand-up comedy se bazează în mare parte pe copilăria artistei petrecută într-o familie ce îşi desfăşura existenţa între două continente, la începutul unei perioade în care din ce în ce mai multe persoane adoptau un stil de viaţă cosmopolit.
Cu rădăcini germane şi evreieşti, Lucie creşte într-o familie de artişti boemi. La vârsta de 4 ani devine fascinată de der Fuhrer. Dezrădăcinată de casa natală din Hamburg, se mută la 8 ani cu familia în New York. Ca nepoată a lui Bertolt Brecht, Lucie Pohl tânjeşte după normalitate, deşi se pare că însuşirea de a fi diferită este profund înrădăcinată în destinul ei, iar încercarea de a se debarasa de moştenirea artistică s-ar putea dovedi a fi imposibilă.
Me. A Dollhouse/ Eu. O casă de păpuşi (România)
Regizoarea de film şi teatru Carmen Livia Vidu este o voce unică pe scena din România. Vocabularul ei artistic se bazează în mare măsură pe combinarea jocului live al actorilor cu proiecţiile video. Iată ce spune artista despre personajul Nora creat împreună cu actriţa Aura Călăraşu: „Nora mea este mult mai bătrână. Nora mea îşi trăieşte ultima zi din viaţă şi ea ştie asta. Este cu un pas în trecut şi cu un pas în moarte. Nu are prezent. E obosită şi pofteşte iubire. E împăcată cu ce-a făcut. Dar, ca orice pionier, e singură. Singurătatea e chinuitoare şi a ofilit-o.”
Ibsen Incorporated (România)
Spectacolul creat de echipa coordonată de regizoarea Catinca Drăgănescu are ca punct de pornire creaţiile lui Ibsen din care dramaturgul Mihaela Michailov a extras textul final ce încorporează şi contribuţiile aduse de actriţele care participă la proiect. În acest spectacol, satira devine mijlocul pentru activarea criticii sociale.
Un exemplu rar de devised theater pe scena românească, Ibsen Incorporated este, în viziunea regizoarei Catinca Drăgănescu, „o modalitate de a investiga influenţa societăţii capitaliste asupra celui mai fundamental tip de relaţionare interumană şi felul în care aceste interacţiuni sunt astăzi reconfigurate.”
An Enemy of the People/ Inamicul poporului (România)
Teatru de investigaţie conceput de regizoarea Ioana Păun împreună cu echipa ei, acest remix după faimoasa piesă a lui Ibsen încorporează material luat direct din realitatea societăţii româneşti de azi. În contextul fabricilor ce funcţionează ilegal şi afectează mediul înconjurător cu sprijinul autorităţilor mituite, puţinele persoane care au curajul de a reacţiona devin „inamici ai poporului”.
Dar tot mai multe comunităţi din România conştientizează astăzi faptul că în joc este viitorul famiilor lor şi că teatrul este o modalitate de a trage semnale de alarmă şi de a căuta soluţii. Cu o distribuţie exclusiv feminină şi o instalaţie sonoră semnată de Cătălin Rulea folosită drept decor, Inamicul Poporului oglindeşte fapte reale fără a uita de scopurile estetice ale unui spectacol de teatru.
Offline Family/ Offline (România)
Familia Offline este un spectacol-mărturie despre una dintre cele mai dezbătute şi acute teme din România actuală: copiii rămaşi în ţară, ca urmare a migraţiei părinţilor la muncă în străinătate. Familia Offline este spectacolul maturizării în absenţa părinţilor, al transformărilor bruşte şi deciziilor radicale pe care copiii le iau, nevoiţi să se adapteze noilor roluri sociale din familia de graniţă. Când copiii devin proprii lor părinţi, lumea întreagă e un pachet de griji şi aşteptări cu viitor fragmentat între aici, acasă şi acolo, la mama şi la tata – deveniţi ecoul prelung al unei voci la telefon.
Maturizarea copiilor naşte întrebări inocente, tandre şi cinice despre lumea în care trăim: Când suntem destul de mari ca să creştem singuri? Când devenim mama? Şi când mama nu e, cine e mama?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
