Ca in fiecare an calendaristic, noul an teatral a inceput cu o discretie agravata parca, in toamna aceasta, de stralucirea Festivalului "Enescu", care a concentrat asupra sa tot interesul - atat al intelighentiei, cat si al "simplilor spectatori". Pe buna dreptate. Cand vor avea parte si scenele romanesti de o asemenea "navala" a numelor si a ansamblurilor celebre din lume, probabil ca si salile de spectacol vor fi luate, cum se zice, cu asalt. Dar anonimatul in care s-a produs debutul stagiunii nu tine numai de "concurenta".
Tine, in primul rand, de acea lipsa de coerenta (amintita aici si cu alte ocazii) a programelor directoriale, care face ca nimeni sa nu fie sigur, pentru un interval mai mare de trei-patru saptamani (si inca...), ce se va juca pe cutare sau cutare scena. Nu sunt siguri, pe de o parte, directorii insisi, nu sunt siguri, pe de alta parte, actorii, care din acest motiv nu-si pot alcatui un program unde sa incapa fara accidente si repetitiile ori spectacolele "pe scandura", dar si filmarile, imprimarile etc. intregitoare de buget, si nu sunt siguri, in fine, nici spectatorii, care nu pot include ferm la capitolul "loisir" frecventarea teatrului, invitand pentru ocazie, eventual, si vreun prieten sosit din strainatate. Vi se pare ca sunt carcotasa ori excesiv de pretentioasa? Ar trebui sa vedeti cum arata, detaliat pe sase luni sau chiar pe un an inainte, cu datele premierelor si distributiile complete, afisul oricarui teatru - nu zic nemtesc, dar englezesc, frantuzesc sau italienesc.
Dar, cum-necum, stagiunea a inceput si cele dintai premiere au fost deja oferite publicului. Din pacate, s-a intamplat ca, pana acum, nu am putut ajunge, din felurite motive, la reprezentatiile-princeps care, mai ales in provincie, promit un sezon mai animat decat cel sfarsit in toamna. Sa speram ca promisiunile nu se vor epuiza in acest prim val de entuziasm.
Si, pentru ca tot a venit vorba despre promisiuni, trebuie spus ca stagiunea insasi a fost "prefatata" prin defilarea unor fagaduinte de viitor, intrupate in participantii la Gala Tanarului Actor "Hop!" de la Mangalia. Cum nu i-am putut vedea "la lucru" si cum nu vreau sa va servesc informatii neverificate, am sa reproduc, numai, in beneficiul memoriei ulterioare, lista premiantilor, adaugand doar ca actuala editie a aliniat un numar neobisnuit de mare de concurenti (desi, zic gurile rele, motive pentru asemenea generozitate nu prea existau). La Sectiunea individual, Octavian Strunila, absolvent al Universitatii "Spiru Haret" din Bucuresti, clasa prof. Vlad Radescu, promotia 2005, si Maria Nicola, absolventa a Universitatii "Hyperion" din Bucuresti, clasa prof. Rodica Mandache - Eusebiu Stefanescu, promotia 2001; la Sectiunea grup, spectacolul A & B de Puiu Jipa (regia: Puiu Jipa), cu Adina Stan (absolventa UNATC, clasa Dem Radulescu si George Ivascu, promotia 2002) si Maria Nicola (absolventa a Universitatii "Hyperion" din Bucuresti, sectia Actorie, clasa prof. Rodica Mandache - Eusebiu Stefanescu, promotia 2001).
Si, iata, tot "promisiunile" au inaugurat stagiunea si la Bucuresti, unde Teatrul de Comedie - singurul, deocamdata, care vine cu noutati - a invitat patru tineri regizori, diplomati proaspat sau recent, sa "mobileze" prima etapa (din cele patru prevazute) a unui proiect intitulat COMEDIA TINE LA TINEri si urmarind "promovarea si sustinerea tinerilor creatori de teatru (actori, regizori, scenografi), absolventi 2003-2005". Spectacolele acestor tineri se joaca in serie (cateva zile la rand) in micuta sala Studio a teatrului, urmand ca la sfarsitul etapei sa aiba loc si o "gala", unde ele sa poata fi vazute, unul dupa altul, in patru seri consecutive. Am "vizionat" al doilea spectacol din sirag: Domnul Masure de Claude Magnier, in regia Mihaelei Triboi, absolventa in anul 2004, adica, in acest moment, regizoare profesionista.
Domnul Masure este o piesa tipica pentru ceea ce se numeste teatrul frantuzesc bulevardier. Scrisa pe la sfarsitul anilor 1950 (autorul s-a nascut in 1920), imagineaza o poveste plina de incurcaturi si presarata cu picanterii in care sunt amestecati un sot, o sotie si un misterios intrus (domnul Masure); finalul, fireste, este happy, chiar daca o picatura de amaraciune a venit, pe parcurs, sa coloreze mai bogat hazul situatiilor si, mai cu seama, al limbajului, un haz bogat, savuros si, in ciuda amintitelor picanterii, de o finete "curat pariziana". Un text, asadar, ideal pentru un spectacol de succes la Teatrul de Comedie. Atata doar ca scrierile de acest gen sunt tare greu de pus in scena: trebuie sa ai fantezie macar cat autorul, trebuie sa ai umor, gust (adica bun-gust) si, inainte de orice, trebuie sa ai masura; in plus, ca regizor, trebuie sa descoperi interpreti cu aceleasi calitati sau (si mai greu!) sa le insufli actorilor pe care i-ai ales cel putin aparenta acestor calitati. Intr-un peisaj teatral normal piese de bulevard monteaza regizorii cu exercitiu temeinic in meserie si joaca piese de bulevard actorii-vedeta ori cei pe cale sa devina asa ceva.
Foarte tanara regizoare de la Comedie (24 de ani) s-a inhamat la o caruta mult mai grea decat putea duce. Spectacolul are ritm, ceea ce este o performanta remarcabila (la care contribuie, cu siguranta, si dimensiunile minuscule ale spatiului de joc), dar asta este tot ce are; in rest, e grosier, necizelat si neingrijit, cu o scenografie (Vladimir Iuganu) intamplatoare, lipsita de personalitate, cu lumini conventionale, cu o ilustratie muzicala banala, iar actorii, la randul lor foarte tineri (inca studenti), joaca strident, cu treceri abrupte de la un registru la altul, se misca brusc si dizgratios, scapa obiectele din mana si articuleaza fara eleganta, inaudibil - din fericire, iti vine sa zici - pe unele portiuni, cu tot soiul de "ma", "ba", "da-te", "las-o" s.a.m.d., in cel mai pur spirit dambovitean. Comparativ, se descurca oarecum onorabil doar Alexandra Stan.
Poate ca, pentru un debutant, insemnarile de mai sus par sa fie prea drastice. Lasand insa la o parte celebrul banc cu "astia trebuie starpiti de mici!", e posibil ca o scuturatura buna la inceput de drum sa aiba, in perspectiva, efect. Mai tarziu e prea tarziu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
