Un seismograf extrem de sensibil al lumii in care traim este arta plastica. Decantata cu grija de imediatul care ne asalteaza prin alte canale, ea radiografiaza totusi simbolic mentalitati, spaime, frustrari, tendinte, fenomene ale lumii noastre. Reuseste sa ne sensibilizeze si deseori sa ne puna pe gânduri pentru ca zumzetul si miscarea browniana care insotesc evenimentele din jurul nostru sunt inlaturate spre a ramâne doar esentialul. Expozitia – vernisata la galeria Fundatiei Nationale de stiinta si Arta, galerie ce beneficiaza de competentele lui Mircia Dumitrescu – pune in dezbatere (era sa zic pune in rama, dar tablourile nu au acest accesoriu!) feminitatea. Alegerea numai a albului si negrului (in diverse tonuri si in amestecul care este griul) ne sugereaza o intentie a autoarei, Rodica Ion, de a confrunta principii: ale binelui si raului, ale adevarului si minciunii, ale lui yin si yang, ale fragilului si duritatii.
Rodica Ion se prezinta publicului periodic cu cicluri tematice realizate intr-un interval de timp in care a fost obsedata fie de o stare, fie de o forma. Acest tip de a lucra o aceeasi idee confera unitate expozitiilor sale, dar si dependenta lucrarilor, pentru ca se simt ca fac parte dintr-un ansamblu. Un ansamblu care are nevoie si de un spatiu corespunzator de dispunere spre a fi corect descifrat. Precedenta sa expozitie – "Calatorie in amanunt" – a avut cel mai mare impact când spatiul a ajutat-o in potentarea ideii de calatorie care presupune obligatoriu cunoasterea. Dependente unele de altele, dependente de spatiu, picturile Rodicai Ion ar face o figura aparte intr-un spatiu expozitional cu mai multi autori prin autoritatea afisata si mai putin, cred, prin atractivitate.
Cele douazeci de lucrari in alb si negru din aceasta noua expozitie au aceleasi note caracteristice: asumarea fara complexe a subiectului, increderea netarmurita in fortele proprii, autoreflexivitatea, sfidarea prin dimensiuni, cerebralitatea. In tot ceea ce a facut pâna acum, Rodica Ion s-a exprimat ca un spirit dominator, autoritar, rational care nu a lasat sa se vada nicio umbra a indoielii, sovairii ori experimentarii. Este genul de artist care se instaleaza in forma, subiect si culoare. Cautarile sale iau sfârsit din momentul in care incepe sa transpuna pe pânza, nelasând nicio cale de acces catre propriul laborator de creatie. De aici, o anume senzatie de sfidare, de monologare si nu de dialog cu privitorul. Noutatea in acest nou ciclu este expunerea fragilitatii, moliciunii feminitatii. Multe dintre pânze –cele mai bune in opinia mea – aduc in prim plan corpul feminin. Un corp tare, pietros, mineral parând mai degraba sculptat, fara forme line, fara curburi sau indulciri ale liniilor, fara chip, pentru ca este vazut mereu din spate, dar si pentru ca dispare, este retezat in negrul dominant al tabloului. Sexul, curajos si explicit expus, creeaza in schimb senzatia de moliciune, de fragilitate, de desnudare a vulnerabilitatii fiintei feminine. De altfel, apelarea la numai doua culori (si nu unele oarecare ci alb si negru) ne induce ideea bipolaritatii lumii, sufletului omenesc. Lumina si intunericul, binele si raul, aparenta si esenta, yin si yang sunt deseori determinate, delimitate de detalii, ascunse privirii, ce numai aduse la lumina stabilesc granitele. Deslusesc in aceste pânze ale Rodicai Ion un elogiu adus feminitatii fragile, vulnerabile prin chiar conditia sa. Dar o fragilitate linistita si linistitoare pentru ca, alaturi de elementele figurative explicite (pozitia de odihna a corpului, de exemplu), elementele de culoare vin sa intareasca aceasta senzatie prin folosirea griului in care se infasoara trupul. Griul nu este nici alb nici negru, dar nici alta culoare, este un intermediar si o armonie, un echilibru realizat prin absorbtie, care creeaza o liniste profunda. Doua pânze intrupeaza imaginea maternitatii, o alta ne surprinde prin capacitatea de a sugera deplina feminitate printr-un singur detaliu, al talpilor.
Ceea ce a obtinut prin aceste pânze Rodica Ion se obtine in general greu si numai in deplina maturitate artistica: esentializarea si claritatea puterii de a te arata fragil si vulnerabil. Nu de a expune ci de a te expune constient ca TU esti un fapt artistic.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
